[tot textul aici] Teoria conspiraţiei. Pentru o ultimă revoluţie (Eseu), iniţial publicat în Gazeta SF Nr. 41, Aug. 2014

Ultima lor strategie este să ţi se ia totul şi să nu ţi se restituie nimic decât în măsura în care vei şti să-ţi ceri fiecare element înapoi.

Trebuie să fi înţeles şi să explici corect care sunt acestea şi ce înseamnă fiecare, astfel că numai în măsura în care vei reclădi virtual totul vei primi înapoi ceea ce ai avut.

Şi apoi, va fi necesar să-ţi menţii atitudinea, să o iei mereu de la capăt.

Iar când vei obosi şi vei abandona se va spune că dorinţa ta suverană a fost respectată.

Tu eşti cel căruia i se pun fără sfârşit întrebări (de ce oare?) şi ai dreptul să trăieşti numai în funcţie de răspunsurile pe care le daţi, tu şi alţii ca tine, în vreme ce argumentul numărului celor mulţi, care vor obosi mai repede şi vor abandona, va fi asmuţit împotriva ta…

În cazul în care vei fi băgat în seamă, vei fi pus să explici: Cu ce ţi s-a greşit? De ce s-a greşit? Trebuie să revezi toată situaţia, să reiei conexiuni logice (străine ori şterse de timp), să mergi din nou pe firul istoric al evenimentelor (ca şi cum acestea au contat pentru ei chiar şi atunci când au avut loc) şi să demonstrezi că, indubitabil, au greşit, altfel va trebui să-i suporţi în continuare în viaţa ta.

Tu eşti înţeleptul care trebuie, sisific, să caute pietrele nebunilor în apă… Fără timp pentru a-ţi  gândi propria viaţă, pentru a o trăi.

Şi încă, e foarte probabil ca, în cazul în care vei primi, totuşi, ceva înapoi, să fie vorba numai de lucruri palpabile neînsemnate, şi nu de cele simple, naturale şi de bun simţ la care, teoretic, ai un drept incontestabil.

Dar acestea din urmă sunt apanajul personalităţii umane, pe când tu acum nu mai eşti decât un cont, un număr uşor de a fi pus oricând în imposibilitatea de a-ţi dovedi acţiunile – în definitiv, cine îşi poate contabiliza, cu rigurozitate, propriul trecut? – şi asta mai ales în contextul suprapunerii crescânde a lumii virtuale cu cea reală.

Atunci când, totuşi, ţi se oferă posibilitatea de a alege, vei observa că, de fapt, nu ai la dispoziţie decât o paletă îngustă de variante ce se doresc a fi alese de tine. Şi, pentru că altfel ar fi prea complicat, ţi se sugerează indirect, dar fără drept de apel, să taci şi să te “aliniezi”.

Scena publică (şi nu numai cea naţională) pare să semene tot mai mult cu un imens meci de wrestling, în care orice mişcare, orice dialog se desfăşoară după scenarii prestabilite, cât mai plauzibile şi mai “prietenoase”, astfel încât orice prezenţă autentică, străină de regia generală, să cadă „de la sine” în desuetudine.

Ordinea existentă şi direcţia în care se merge sunt cele mai bune, iar costurile, după cum ne-au învăţat ultimele războaie, sunt colaterale.

Manipulările nu mai vizează modificarea comportamentului nostru, ele având adesea doar rolul de a justifica marile mutări ce urmează să se facă.

În cazul în care vei observa lucruri ce nu trebuie observate şi vei cădea în păcatul de a te opri din goana colectivă întorcându-te să priveşti înapoi, în cazul în care vei descoperi niscai adevăruri ascunse undeva dincolo de raza reflectoarelor oficiale sau dimpotrivă, în necunoscutul inimii tale, obligate să poarte perpetuu în adâncul ei corpul străin al acestui tip de societate implantat nu se ştie de când, ei bine, toate aceste atentate la bunăstarea globală te-ar putea transforma pe loc într-un suspect periculos.

La nivelul individului (şi, prin extensie, la nivel social) pare a fi tot mai mult încurajată egalitatea între facultăţi şi funcţii, astfel încât niciuna din acestea să nu fie mai îndreptăţită să conducă ansamblul decât celelalte – sau, mai precis, fiecare, în egală măsură, să-şi poată asuma rolul de conducător. Astfel, raţiunea, conştiinţa, starea de conştienţă însăşi se văd ajunse simple componente aflate la cheremul fiziologicului orb. Şi, pentru că ceva trebuie totuşi să hotărască direcţia întregului sistem, principiul director în chestiune ar putea purta numele de „interes comun”, obiectiv în permanenţă definit de cei ce se ascund, neştiuţi, în spatele acestuia.

În acest context, lucruri vechi, ştiute rele, rejectate în trecut de semeni de-ai noştri responsabili se autopropun iar şi iar, încercând să te convingă că „nou” ar însemna de fapt „neîncercat” şi „încă neadoptat”.

Dacă, în ultimă instanţă, progresul ar fi fost ceea ce credeam noi cândva că este, şi nu acest război etern, ce transcede istoria, a două idei fundamental opuse!

Multe revoluţii au existat în istorie şi multe sisteme sociale au apărut ca răspuns la acestea, sisteme din ce în ce mai puţin vulnerabile (în mod oficial) în faţa criticilor privind libertăţile şi drepturile exterioare ale individului, însă ultima şansă pentru o ultimă revoluţie constă, mai întâi, în înţelegerea necesităţii unei revoluţii interioare, care să restaureze dimensiunile generatoare de coerenţă şi demnitate ale omului, fără de care orice revoluţie exterioară poate fi oricând furată.

Numai o astfel de revoluţie, la nivel individual, în lumina (re)descoperirii valorilor şi aspiraţiilor spirituale ca factor de eliberare de tirania oarbă a impulsurilor, tentaţiilor inferioare şi a capcanelor inerente existenţei, numai acest fel de eliberare, aşadar, ne va ajuta să rupem legăturile nevăzute ce ne-au transformai în marionete uşor de stăpânit prin pâine şi circ, asigurând succesul revoluţiei autentice şi finale la nivel social.

Jurnal de idei la zi (11)

6 august

Din când în când mi se întâmplă să trec pe lângă un tip ce-mi seamănă izbitor. El niciodată nu mă vede.
Arată mai bine, de parcă viaţa îi prieşte, până şi hainele îi sunt mai frumoase şi stau mai bine pe el.
Emană linişte şi pace, din când în când zâmbeşte liniştit, binevoitor. De parcă el însuşi e motorul vieţii din jurul lui, nu invers, cum mi se întâmplă mie. Mă gândesc: precis şi-a înţeles scopul vieţii şi a avut ambiţia să-şi ducă actul existenţei până la capăt. Ce e la mine incertitudine, la el e siguranţă. De parcă Stăpânul lucrurilor i-a dat puterea asupra micii sale lumi.
O vreme avem acelaşi drum, după care, fatalmente, se face nevăzut – fără îndoială va merge la altă adresă, va intra într-o altă casă. Poate că şi casele noastre seamănă între ele, şi oamenii din jurul nostru, nu ştiu. Cert e că, de la un punct, cândva, ne-am despărţit…
El este ceea ce nu am reuşit să fiu eu niciodată.

***

acum 19 ore

Adevărata ta jumătate nu e un om, e calea pe care o alegi în viaţă. La urmă vei vedea dacă ai ales bine sau nu.

20 august

Nu se mai “face istorie”, prea multe se întâmplă, prea repede; spirite tot mai mici…

17 august

În așteptarea examenului vieții
Înfricoșătoare lecție metafizică ne dau examenele: Nu treci de ele decât dacă înveți și înțelegi o anumită materie. Dacă te prezinți la întâmplare, dacă înveți altceva, chiar și dacă știi dar nu dovedești acest lucru atunci și acolo, totul este degeaba…

13 august

“Reciprocă” la Pariul lui Pascal (care-l şi demonstrează):
Mai bine să crezi în conspiraţii mondiale şi ele să nu existe decât să nu crezi, şi să existe.

11 august

A crede că nu greșim sau că nu avem defecte e mai mult decât un simplu păcat. Singura boală de care bolnavul nu este conștient e nebunia.

7 august

La curte a mai venit o tânără, n-a întrebat-o nimeni dacă e prințesă sau nu și, când mezina împăratului era gata-gata să pună mâna pe împărăție, ea i-a spus acestuia: ”Eu te iubesc precum cafeaua dimineața!” Și pe loc a dobândit titlul de moștenitoare.

4 august

- Ar trebui să nu iei nimic personal. Nici ce e personal nu trebuie luat personal…

Jurnal de idei la zi (10)

8 iulie

Stai acasă, stai mereu cât mai acasă (în tine însuți) și nimeni nu te va târî afară din firea ta.

 

11 iulie

De fiecare dată când un erou neştiut al neamului meu românesc şi-a dat viaţa, am murit şi eu odată cu el.
De aceea ştiu că nu voi muri niciodată…

 

14 iulie

Vei fi mereu tânăr (tânără) (fără să să dai vreun ban) câtă vreme rămâne în tine vie înclinaţia de a învăţa mereu câte ceva.

 

22 iulie

Uneori peisajul dă sentimentul, alteori sentimentul creează peisajul.

22 iulie

Tabu-urile sunt valori culturale neconștientizate.

 

24 iulie

“Titulatura Imperiul Bizantin este aceeaşi cu cea a statului roman pe care l-a înlocuit – imperium romanum, basileia tôn Rhômaiôn -, în timp ce locuitorii lui se numesc romani – Rhômaioi (romei), iar patria lor, ROMANIA”…

 

25 iulie

- Azi am întâlnit din întâmplare mesaje vechi de-ale tale, îngropate undeva departe, precum iubirea, adânc, în noi; parcă știai că le voi reciti cândva – gândurile, literele îți zâmbeau.

 

26 iulie

Nu ne putem găsi liniștea, fericirea, mântuirea decât singuri.
Dar avem nevoie de ceilalți – ca să ne învețe acest lucru.

 

27 iulie

Când într-un spațiu e curat lună, și o scamă dacă ai vedea, imediat ai lua-o, pe când un loc murdar nu te face să te gândești la curățenie, el tot murdărie va atrage.

 

30 iulie

- Inelul ăsta al tău nu valorează mai nimic, uite, aici e o pată verde, niciodată nu o să scapi de ea…
– Dar nu aurul contează, ci frumusețea modelului, fără să mai vorbim de importanța simbolului reprezentat. Dar frumusețea lui… e unică.

 

30 iulie

- Nu-mi vine să cred, parcă ai înviat din morți! Ai fost inconștient două zile…
Spune-mi, ai apucat oare să vezi cum e ”dincolo”?
– Nu…
– Nu-i nimic, e o minune și asta, că ți-ai revenit!…

 

30 iulie

Multe femei, deși sumar îmbrăcate, prin gesturile prin care parcă-și acoperă goliciunea, din priviri, par a spune: ”Nu te uita la mine!”

 

30 iulie

Am făcut și alimentele după chipul și asemănarea noastră: din ce în ce mai arătoase, dar și mai nesănătoase…

Impresii de lectură – Best of Mystery & Horror #1 – Revista de Suspans

Prin grele văluri de visare Alexandru Dan

Despre aceste văluri de visare e greu de spus dacă sunt vise, amitiri rememorate, dedublări sau pur şi simplu secvenţe trăite într-o clinică de psihiatrie, poate că sunt câte un pic din fiecare. Experienţa trăită de personajul povestirii şi pe care o povesteşte fratelui său, are şi o latură mistică. Crucea pare a fi atât un simbol protector, cât şi o poartă spre alte lumi.”

(sursa: http://www.citadinul.ro/2014/07/best-mystery-horror-1-revista-de-suspans-impresii-de-lectura/)

Cartea se găsește spre vânzare și aici:

http://www.elefant.ro/carti/reviste-si-publicatii/best-of-mystery-horror-revista-de-suspans-nr-i-222268.html

 

 

Jurnal de idei la zi (9)

Despre zâmbet interior, duşmani, definiţii, impulsuri, timp, minciună, neîncredere, normalitate, Dumnezeu, cultură, mândrie, răul din lume, Europa, viaţă, probleme, manipulare, politică, încredere, omul mării, iubire, îndrumare spirituală, artă, interlopi, vis…

 

4 aprilie

În ziua de azi nu mai e de ajuns să popularizezi cultura prezentând diverse manifestări ale acesteia ca fiind ceva interesant; este nevoie parcă, din ce în ce mai mult, de a se populariza însăşi ideea de interes…

 

4 aprilie

Azi am întâlnit o persoană al cărei zâmbet exterior, sunt convins, pornea din zâmbetul ei interior.

 

4 aprilie

Nu te teme, un duşman puternic te va face, automat, şi pe tine puternic.
Nu te teme, dacă eşti singurul dintre ai tăi care mai poate lupta, virtuţile înaintaşilor tăi, care nu mai sunt, se vor afla în tine, oricât de inferior le-ai fi fost dacă i-ai fi avut alături.

 

7 aprilie

omenire
o menire

 

9 aprilie

Nu vedem duşmanii din afară, pentru că ei ne sunt ascunşi de către duşmanii nevăzuţi dinăuntrul nostru.

 

16 aprilie

Definiţiile ar trebui să fie nu despre “ce este” ceva, ci despre “ce ar trebui să fie”.
Ba chiar ar fi bine să ne gândim la ele ca la “ceea ce ar trebui/putea să fie în cel mai fericit caz”…
Dacă ne luăm după “ce este”, am putea avea de a face cu un iad, pe când, dacă ne gândim la “ce ar putea fi în cel mai fericit caz”, ni se va deschide înainte o latură edenică a realităţii.
De noi depinde cum percepem şi ce construim în continuare pe această bază a definiţiilor şi conceptelor.

 

17 aprilie

Până la urmă, argumentele sunt pentru noi o scară mai mult sau mai puţin sigură pe care o înălţăm către Cer, dar lungimea neglijabilă a acesteia nu face decât să amâne confruntarea cu imensitatea de deasupra şi recursul la încredere şi credinţă.

 

22 aprilie

Despre existenţa răului din lume

Lui Adam – ca şi Evei – i s-a dat libertatea, adică a fost lăsat singur, să aleagă – altfel nu s-ar putea vorbi de libertate; totuşi, nu a fost vorba de o singurătate absolută, pentru că el a trebuit să aleagă nu între bine şi rău, ci între a acţiona uitând sau, dimpotrivă, neuitând de Dumnezeu.

28 aprilie

E simplu: ori impunem manifestarea tuturor impulsurilor ca regulă pentru toată lumea, cum face “Europa”, ori luptăm cu ele…

29 aprilie

- Aş fi vrut atât de mult să cânt frumuseţile lumii, să desenez, să pictez, să construiesc atâtea lucruri, pentru mine şi pentru alţii! Dar pentru toate acestea ştiu că nu-mi va ajunge timpul nici cât un singur nor gândit de seninul trecător al cerului. De aceea, nu-mi rămâne decât să le las pe toate şi să predic, oricând voi avea ocazia: “Nu este timp!”

29 aprilie

- Ce faci azi?
– Cobor şi urc pe rândurile listei cu ce am de făcut…

3 mai

Minciuna este atunci când ți se arată imaginea perfect asemănătoare a ceva dorit și familiar – deși uneori doar intuit – în ”altă parte”, acolo unde nu are cum să fie…

3 mai

Neîncrezătorii sunt cei care au dat naștere minciunii.

3 mai

… Așa, când vorbești cu ei, toți par foarte normali…

5 mai

Erau o rasă de animale aparte, îndrăgite de toată lumea, deoarece, datorită curioasei conformaţii a feţei lor, arătau ca şi cum ar fi zâmbit tot timpul.

13 mai

A privi această zi ca fiind prima zi din viaţa noastră… şi ca şi cum ar fi cea de pe urmă.

14 mai

Eşti în mocirlă, da, dar totul depinde de capacitatea ta de a te “proiecta” cumva în afară, înspre puritate şi inocenţă şi de capacitatea de a-ţi privi dinafară, ca un observator detaşat, sentimentele negative şi problemele, astfel anulându-le încărcătura nocivă.

16 mai

A venit toamna, da, dar e o toamnă care merge invers, înspre vară…

25 mai, zi de alegeri…

Petre Ţuţea a spus: „Români, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!”

… Dar cine poate iubi fără să cunoască ceea ce se presupune că iubeşte?

26 mai

Între duh şi duhoare
(viaţa merge înainte).

27 mai

E frumos în politica noastră: dacă domină o forţă: “Aoleu! Nu avem echilibru!”; dacă sunt două forţe: “Vai! E un război continuu!”

30 mai

Cine este adeptul unui cod de tip diplomatic în comportament nu va avea neapărat şi un comportament “diplomatic”, deoarece va pretinde ca şi celălalt să-i respecte codul.

3 iunie

Ne autoamăgim dacă pornim de la premiza, de bun simţ de altfel, că întotdeauna manipulările din spaţiul public ar avea drept ţintă modificarea comportamentului nostru; de multe ori ele au doar rolul de a justifica marile mutări ce urmează să se facă…

4 iunie

- Nu ştiu ce să fac, nu am deloc încredere în mine…
– Şi în acelaşi timp nu admiţi nicio critică… Fă o medie!

13 iunie

Omul mării…
va căuta în permanenţă să dea, în schimbul libertăţii, siguranţa pământului ferm, dar sufocat de furnicarele din ce în ce mai complicate ale celor ce-l populează.
Şi totuşi, salvarea pământului nu poate veni decât de la unul ca el.

13 iunie

“împreună la bine şi la greu”…
Numai atunci suntem cu toţii la fel, într-o perfectă înţelegere: când iubim şi când suferim.

16 iunie

Culmea inconştienţei pentru un scriitor: să-şi îndrume spiritual cititorii, din întâmplare, şi în sensul bun…

19 iunie

Este posibil să nu ne placă să minţim din mândrie, putem fi corecţi din mândrie, ba chiar putem simula până şi smerenia din mândrie.

21 iunie

O replică într-un film, atunci când era evident că urmează un ”Pentru că te iubesc!”: ”- Pentru că te cunosc!”.
O altă perspectivă, un fel interesant de a spune ”Te iubesc”…

22 iunie

- Simt forfota înfundată a unei dureri îndepărtate – spuse bătrânul. Sper să nu vină de prea departe – cu cât e mai de departe, cu atât va fi mai puternică…

22 iunie

Te bucuri de ajutorul lui Dumnezeu atunci când vezi că, inexplicabil, lucrurile merg bine și parcă sunt legate între ele de un fir nevăzut, sau cel puțin întrevezi asta dincolo de toate inconvenientele efemere;
atunci când te simți susținut de o putere binevoitoare (greu de disociat de propria ta putere), venind de undeva din spatele tău, dinapoia ochilor;
atunci când, fără să știi exact cum, ajungi la rezultate mai bune decât în urma unei planificări care,de altfel, întotdeauna ia în calcul numai elemente de ordin material.

26 iunie

Ce bine e așa, când auzi interlopi – sau oricare alte persoane cu asemenea limbaj – vorbind la TV cu bip-uri – un cuvânt-două, un bip drăgălaș… Dacă s-ar putea face la fel cu toate relele din lume…

29 iunie

(“Arta este procedeul.- Gabriel Seailles). Nu, arta nu este procedeul…

2 iul.

- Cum se cheamă unul care stă de mult timp cu ameninţarea unei săbii deasupra capului?
– Gladiator!

2 iul.

“Live your dream, don’t dream your life”…
Un fel de trezire prin vis sau mai degrabă lupta dintre visul vieţii autentice şi visul morţii…

4 iulie

E la modă ceea ce e “pseudo”, e la modă „filia”:
“Pseudophile:
One who is attracted to fake things.”

Poezii de primăvară – Cum înfloresc copacii…

Cum înfloresc copacii

…Şi dacă te voi întreba
Când oare înfloresc copacii
Ce-mi vei răspunde?
Într-o anume lună, sub binecuvântarea unei zile?
Sau când un tăinuit mănunchi de vreme
Sortit a fost să se dezlege?
Ori poate niciodată, aşa cum unii-s înclinaţi să creadă?
Sau, dimpotrivă, în orice clipă?
 
La fel, în noi,
În membre şi-n organe
Se-nalţă o poezie
Albă, cu petale
Ce ştie să respire viaţă
Când i-e foame
Şi orice-ar face
Ea rămâne fără pată,
De parc-ar fi
O rugăciune vie…

 

(Sub titlul “Oh! ningeţi, albe flori de măr”, poezia a fost prezentă la evenimentul din seria “Nopţi macedonskiene” ,,Noaptea de martie”.

 

P1040391

 

azi am văzut pe drum
un haiku:
ceva pentru care aş putea
muri

 

P1040755

 

ploaie de primăvară
lac în miniatură
imagine pentru o viaţă

*

(Am fost curios să văd dacă cumva în japoneză respectă şi regula cu numărul de silabe (în română nu e cazul…) şi – într-o traducere total neavizată – am văzut că într-adevăr sunt 5,7 respectiv 5 silabe…

 

Haru no ame

Mizūmi Minichua

Gazō Seikatsu

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 424 other followers