Jurnal 25

10373794_730405077000568_7607699371598108912_n

3 ianuarie

Totul (o invatatura, o localitate, o legenda, un imperiu) exista, in definitiv, numai pentru a intra in memoria afectiva a cuiva. Toate acestea pot disparea, mai devreme sau mai tarziu, de pe fata pamantului, insa ceea ce e important este sa fi fost facuta publica existenta lor si sa fi apucat sa traiasca in inimi de oameni.

 31 ian. 2016

Se poate spune că strategia globală de a ne trăi viaţa ne-a reuşit, în măsura în care nu am întâlnit (sau provocat) impasuri intime majore care să ne fi depăşit capacitatea de a da un răspuns valabil în absolut.

Astfel, vârsta noastră finală ar fi timpul rămas la dispoziţie – un an sau mai mulţi – după acel examen “picat”, asemeni numărului de ani pe care îl mai are de trăit un condamnat după anii de ispăşire sau un penitent după spovedanaie, asemenea cozii scurtate (până când?) a unei şopârle ce încă se mai poate târî spre mai departe.

12 ianuarie

Nu eşti liber,

e ca la un raliu: dacă crezi că o poţi lua pe oriunde, te faci praf imediat;

e ca la un joc de şah sau de strategie: de fiecare dată nu te gândeşti la ce ai vrea imediat, ci la ce mutare e mai bună din punct de vedere strategic astfel încât, în final, să ajungi la victorie;

e ca în: design, artă, literatură: orice punct, cuvânt sau succesiune de astfel de elemente trebuie puse în locul cel mai potrivit având în vedere situaţia prezentă şi perspectivele viitoare;

e ca la master chef: mai mult sau mai puţin dintr-un ingredient, şi va trebui să arunci mâncarea.

Problema nu o reprezintă obstacolele (cele externe şi cele impuse de standardele tale), ci a găsi acel, uneori, fir câştigător care să unească puncul „A” cu punctul „Z”.

Fii relaxat, deoarece însăşi situaţia îţi va dicta ce să faci (mutarea potrivită) şi ce este nevoie să fii (simplu pion sau erou).

 22 ianuarie

Cum adică planete aliniate? Si daca-s dispuse oblic nu-i bine?

 23 ianuarie

– Iar s-a tăiat curentul: zero net, tv – de fapt nu vezi nimic, decât negru, ca şi cum nici n-ai deschide ochii, fără căldură… Ce facem?
– Trăim din amintiri: filmul vieţii, Edenul…

24 ianuarie

Un intelectual interbelic a fost acuzat de comunisti sub motiv ca e nostalgic fata de epoca burgheză recent detronata. El a raspuns: ba, mai mult: sunt un nostalgic al evului mediu…

24 ianuarie

Ceea ce spui că, oficial, nu se vede, se cheamă “consecinţele faptelor”: a purta în continuare în cârca sufletului sufletul a tot ce ucizi.

25 ianuarie

… Agentul Barneveret se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât agentul întrebă:
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai urechi atât de mari?
– Ca să te pot auzi mai bine.
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai ochi atât de mari?
– Ca să te pot vedea mai bine.
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai mâini atât de mari?
– Ca să te pot apuca mai bine.
– Da’, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura?
– Ca să te pot înghiţi mai bine.
N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-l înghiţi pe bietul agent…

7 ianuarie

Despre „Boia şi alţi demoni” ai „demitizării”, din emisiunea de ieri seara cu Alex Ştefănescu (preluare liberă):

– E Crăciun, mie îmi place Moş Crăciun, atunci, în ziua aia, eu cred în Moş Crăciun, deşi cu toţii ştim, ca şi mulţi copii, că de fapt nu există, că e tatăl copilului, care… Dar intrăm în sărbătoarea aia, e un sentiment… – şi deodată apare Boia, strigând cu mâna ridicată: Dar nu există Moş Crăciun! – Ştim, ştim!… Dar nu vrei să ne laşi şi pe noi să ne bucurăm de sărbătoare?

– Un iubit îi spune iubitei: Eşti cea mai frumoasă din lume! (Fireşte că nu are cum să fie, sunt miliarde de femei, dar el iubeşte, aşa simte, în el se concentrează toată starea respectivă… – Şi apare Boia, care spune: Ştiinţific, nu e! – Nu e, ştim, dar e o stare, un sentiment trăit de omul ăla…

– Să ne imaginăm că am fi pe câmpul de luptă. Unul dintre noi spune: Fraţilor! Suntem urmaşii lui Ştefan Cel Mare, care nu a pierdut nicio bătălie! Apare Boia: Ba da, a pierdut nu ştiu ce bătălie, în nu ştiu ce an! … – Bine, probabil aşa o fi, dar aveam noi nevoie de asta, acum, în prag de bătălie decisivă?

7 ianuarie

„Rezolvarea” teoriei „demitizării trecutului românilor”:
Numai vreo trei eroi, figuri istorice proeminente sau sfinţi dacă am avut – deşi sfinţi au fost cu siguranţă sute, măcar prin peşterile din toată ţara – ba chiar şi unul singur, indubitabil atestat ştiinţific, tot ar fi de ajuns, tot înseamnă că avem un model de urmat!

29 decembrie 2015

Noaptea trecută mi s-a părut că am auzit o maşină de deszăpezire… Aha, mi-am spus eu în semiadormirea mea, întâi or fi trecut nişte maşini de făcut zăpadă (că nu a nins deloc), şi apoi astea, cu deszăpezirea, ca nu cumva municipalitatea să fie acuzată că e depăşită de problema zăpezii… toate astea de dragul contribuabilului…

21 decembrie

Dacă nu ai simţul umorului, vei avea parte de … tragedii.

18 decembrie 2015

(de când cu protestul ciobanilor…)

Atacând toate elementele Mioriţei, duşmanul a vrut să verifice teza – greşită – că noi ne-am resemna…

25 ianuarie la 10:46 · București ·

Despre cum a fost publicat volumul de poezii Epifania a poetului Daniel Turcea aflăm din Memoriile ÎPS Bartolomeu, care, aflându-se în biroul lui Marin Preda de la Editura Cartea Românească, în anul 1978, povesteşte că, nefiind de găsit un astfel de cuvânt în dicţionar în acel timp, Preda, care trebuia să aprobe coperţile câtorva cărţi noi
printre care şi pe cea a poetului Turcea, nelămurit, îl întreabă:
„ – Părinte, ce’nseamnă Epifania? Dumneata trebuie să ştii.
– Cum să-ţi spun, domnule Preda, am încercat eu să evit cuvântul
«revelaţie», epifania este o descoperire năprasnică, un fel de inspiraţie… asta e!, inspiraţie, aşa ca atunci când, de pildă, scrii un roman, trebuie să inventezi un personaj intermediar, la care nu te-ai gândit, n-ai nicio idee despre cum ar fi sau cum să-l cheme, şi deodată ideea îţi vine, aşa, din senin… tocmai când îţi trebuie…, cam asta înseamnă cuvântul epifanie…
– Da’ nu e mistic!
– Ei, cum o să fie mistic?
– Bine, se aprobă, a conchis Preda punându-şi semnătura.” (Valeriu
ANANIA, Memorii, Cronologie de Ştefan Iloaie, Iaşi, Editura Polirom,
2011, pp. 670-671).

11 ianuarie

DIN ÎNȚELEPCIUNEA CĂLUGĂRULUI SIMEON de la Muntele Athos

Cine este cel mai bun profesor?
– Suferinta.
Iar cel mai rau profesor?
– Placerea.
Care este insusirea cea mai rara?
– Capacitatea de a da.
Cea mai buna insusire?
– Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificila insusire?
– Capacitatea de a tacea.
Care este cea mai importanta insusire?
– Capacitatea de a cere.
Care este cea mai necesara abilitate?
– Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasa lupta?
– Cea fanatica.
Care este obiceiul cel mai neplacut?
– Cheful de cearta.
Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multa.
Care persoana este cea mai puternica?
– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.
Care persoana este cea mai slaba?
– Oricine se simte mai puternic.
Care este persoana cea mai inteligenta?
– Cea care isi urmeaza inima.
Ce afectiune este cea mai periculoasa?
– Atasamentul de corpul fizic.
Cine este cel mai sarac?
– Cine iubeste cel mai mult banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.
Cine este cel mai slab?
– Care invinge pe altii.
Cine este cel mai puternic?
– Care invinge pe sinele sau.
Cum sa te lupti cu problemele?
– Cu bucurie.
Iar cu suferinta?
– Cu rabdare.
Care este semnul unui suflet sanatos?
– Credinta.
Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.
Care sunt semnele actiunilor gresite?
– Iritarea.
Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufleteasca.

28 ianuarie

Italianul Antonio Maria Graziani, în 1564, despre despre armata moldoveană din timpul lui Ştefan cel Mare:
”Oamenii sunt de felul lor şireţi, cu trupul înalt şi vârtos şi sunt cruzi în război. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreţ de duşman şi încredere în sine încât cu puţine forţe au bătut adeseori chiar oştiri puternice de ale vecinilor lor. Au fost supuşi de turci mai mult din faptul că erau slăbiţi de dezbinările dintre ei decât înfrânţi în luptă”

18 ianuarie

“Agresiunea ideologică a declanșat o nevoie urgentă de regăsire a ființei tale profunde, de căutare, cu maximă seriozitate, a unui teren solid, unde să-ți plasezi eforturile, inaccesibil vicisitudinilor politicii și opresiunii. Acest efort a condus pe unii dintre noi spre marea tradiție, spre căutarea constantelor fundamentale ale spiritului uman, singurele ce puteau oferi rațiuni valabile și curajul necesar pentru a-ți continua lucrul. “
(Mai reţineţi un nume: ) Horia Bernea

18 ianuarie

Simplu, dar…
“A fi actual înseamnă să cucereşti permanenţele în realitatea vie a concretului!”
Ernest Bernea

22 ianuarie

Tematica celor 250 de scrisori trimise de N. Steinhardt lui Virgil Ierunca in perioada 1967–1983 si adunate in acest volum este cat se poate de diversa. Steinhardt ii vorbeste prietenului sau de la Paris despre viata culturala bucuresteana – publicatii, expozitii, concerte, conferinte; comenteaza carti, inclusiv cartile proprii, aparute sau in curs de redactare, si comenteaza emisiunile Europei Libere; trimite corecturi pentru textul Jurnalului fericirii in varianta de care urma sa se ocupe Virgil Ierunca; povesteste despre prietenii sai, dintre care multi ii fusesera tovarasi de detentie.

Dar aceasta extraordinara diversitate este stransa laolalta de o viziune unificatoare asupra lumii. Aceasta viziune nu vine dintr-o idee, ci din uimirea unui om care constata ca totul – fiecare gest, lucru si intamplare – se poate deschide catre un sens, daca e asezat in lumina credintei. Totul poate fi inteles asa: un film de Antonioni, o carte, o boala, o intalnire.

(Nicolae Steinhardt, „Dumnezeu in care spui ca nu crezi”)

1122_1028033443922174_3922925113747785386_n

 

 

Apariţie în ziarul “Lumina literară şi artistică” de duminică, 20 dec./ Jurnal 24

Suplimentul “Lumina literară şi artistică” apare lunar împreună cu ziarul Lumina şi poate fi găsit, de regulă, în biserici. Voi fi prezent cu o grupare de versuri sub denumirea “Din pseudopsalmi”…

Şi acum Jurnalul:

18 dec.

Când oamenii n-au ce face, se apucă să serbeze Crăciunul înainte de vreme…

9 decembrie

Aţi observat că, pe măsură ce imităm americăneşte ţurţurii şi zăpada, fenomenele în chestiune devin tot mai rare?

10 decembrie

Distanţa dintre Moş Crăciun şi un moş crăciun deghizat pentru evenimente e mai mare decât cea dintre existenţa şi nonexistenţa lui Moş Crăciun …

7 decembrie

… atunci când, seara, reciteşti ultimele pagini pe care le-ai citit (/revezi o parte din serialul vizionat) cu o seară înainte pentru că nu mai ţii minte despre ce a fost vorba, deoarece erai mort de oboseală, astfel încât de fiecare dată nu rămâi decât cu o treime din cât citeşti/vizionezi şi per total parcurgi totul… de mai multe ori

3 decembrie

– Tre’ să-mi iau şi eu o cristoaie…
– O ce?
– O vestă de-aia, gen şi cu unii, şi cu alţii – să-mi ţină şi de frig, şi de cald…

9 decembrie la

Nu ar conta faptul că au loc, tot mai mult, manifestări (culturale sau sociale) în ideea: „Dar sensul, mesajul, nu are importanţă pentru noi, nu e intenţionat”; ceea ce contează însă este faptul că se înlocuieşte mesajul conştient cu mesajul inconştient (sau neasumat).

8 decembrie

Tăcerea e sfântă, inacţiunea – şi mai şi!

7 decembrie

Viaţa reală este acel ceva în care suferinţa te aruncă din ceea ce făceai, din confortul artificial în care te refugiaseşi.

1 decembrie (de ziua naţională)

Unii sunt nemulţumiţi de România şi nu vor să mai audă de ea, dar tocmai nemulţumirea este ceea ce-l ţine pe patriot în priză…

29 noiembrie

N-aş vrea ca, după moarte, să ajung la nişte treceri cu bară, asemănătoare celor de la metrou, unde să depind de bunăvoinţa cerşetorilor care aşteptau la porţile bisericilor, pe lângă care treceam lăsându-i cu mâna întinsă…

9 decembrie

… Dacă vremea e aşa frumoasă
sunt oare valurile
mai puţin periculoase?

4 decembrie

Ce învăţături să tragem din poza de faţă? Să ne facem samurai sau… japonezi?
Nu! Nici el nu ne-ar aprecia pentru asta…
Este vorba despre un scriitor (Yukio Mishima) care a promovat identitatea, valorile, spiritualitatea neamului său.
Noi, pe când?

MishimaYukioSamurai

Jurnal spre lumină 23

url26 noiembrie

Poezia visează să ajungă muzică
muzica visează să ajungă poezie

25 noiembrie

Dacă te-ai supărat, înseamnă că atunci iubirea fusese plecată la plimbare (/că nu o ţii mereu cu tine).

18 noiembrie

Dumnezeu a dăruit omului cerul
şi acesta a construit arcade
pentru a-l admira

17 noiembrie

Tot admirându-te
imaterialii mei ochi învaţă să vadă
chipul sufletului tău

16 noiembrie 

– Dacă vrei să ştii cine are cu adevărat sânge de român, aruncă-l lângă o haită de lupi. El întotdeauna le va zâmbi lupilor…

 12 noiembrie 

Azi, într-o librărie cu cafenea, la o masă, un bătrân cu o carte în mână se strâmba fericit.

12 noiembrie 

A fi turist mereu
A vedea în fiecare zi, ca şi cum ţi-ar plăcea pentru prima oară, oamenii, familia, oraşul. Viaţa.

10 noiembrie

– … Şi deci, gata, totul s-a terminat între noi?
– Da! căzu, sec, răspunsul
– Ştii, îmi pare rău, dar am senzaţia că de fapt nu te-am cunoscut şi nu am vorbit niciodată cu tine, ci numai cu orgoliul tău. (Şi mă întreb dacă tu însuţi te cunoşti altfel.)

9 noiembrie

O carte veche… şi vreo două pagini ale prefeţei rămase lipite între ele încă de la început… semn că, în ciuda vechimii cărţii, nimeni nu a citit-o (prefaţa, cel puţin). (Să mă bucur de această onoare sau să mă întristez că sunt unicul cititor? Ca şi cum, de exemplu, undeva există o privelişte cu un munte numai pentru ca acesta să fie văzut de o singură persoană…).

9 noiembrie

Că eşti uituc, asta poate fi şi un avantaj: îţi găseşti bani peste tot…

29 nov.

N-aş vrea ca, după moarte, să ajung la nişte treceri cu bară, ca cele de la metrou, unde să depind de bunăvoinţa cerşetorilor care aşteptau la porţile bisericilor, pe lângă care treceam lăsându-i cu mâna întinsă…

15 noiembrie

Învăţătura creştină, ajutându-ne să vedem dincolo de implicaţiile imediate ale evenimentelor, face inutilă o întreagă regizare menită numai şi numai să ne scoată din sărite.
Unul trebuie să joace – vremelnic – rolul de prigonitor (sau mai degrabă acest rol este cel care trebuie jucat de cineva), altul va fi în poziţia de victimă – e vorba, aşadar, numai de roluri (sau de o relaţie contractuală) de care cei care ne deranjează nici măcar nu sunt conştienţi.

29 octombrie

pe ţărm
o sticlă c-un mesaj

cum ar mai putea ea
schimba trecutul?

28 octombrie 

Uneori, obiectele cu rol de susţinere au nevoie de sprijinul dat de obiectele susţinute (aşa cum pereţii unei case sunt ţinuţi laolaltă de plafon şi acoperiş).

27 octombrie

Când eşti nevoit să stai şi să aştepţi undeva, poate că te afli acolo pentru că ar fi cazul să:
– mai vezi şi să mai observi şi altceva decât te-ai obişnuit până atunci;
– mai petreci ceva timp şi cu tine însuţi;
– îţi aduci aminte că te plângeai mereu că nu ai timp să te rogi…

23 octombrie

Să fim precum castelele!
căci ele şi-n ruină sunt maiestuoase

22 octombrie

De ce oare un om cu suflet liber ar simţi nevoia să cânte amorul?
Duce acesta lipsă de reclamă? Sau ne permite oare să facem altceva decât ceea ce face el cu noi?

21 octombrie ·

Un scriitor poate crea pentru clipa ce arde în prezent, pentru trecut (constatări ale situaţiilor sau teoriilor care au fost) şi pentru viitor (pe baza constatărilor, cristalizarea unui sistem care să crească, în viitor, autonom, prin contribuţia altora – de asemenea din viitor – la acesta).

21 octombrie ·

Poetul este omul (veşnic mirat de acest fapt, de a fi om) care, apucând-o, din tinereţile lui rebele înspre iad, vorbeşte şi se întreabă tot mai mult despre rai, tot din spirit de rebeliune.

20 octombrie

Dacă mergem cu bicicleta şi fixăm roata cu privirea sau dacă trebuie să ne deplasăm undeva la înălţime şi ne uităm în jos, riscăm să cădem.
La fel stau lucrurile dacă ne concentrăm numai asupra vieţii de zi cu zi, a lucrurilor mici, ignorând situaţia de ansamblu, Absolutul şi nemurirea.

19 octombrie

Visul oricărei case e să fie cât mai mare,
un munte locuit pe dinăuntru…

De când cu mica revoluţie…

6 noiembrie

Au fost odată trei fraţi purceluşi: unul ateu, altul laic şi al treilea, ortodox (cel ortodox era cel mai vârstnic, deoarece fusese înainte ateu şi apoi laic). Purceluşul ateu a făcut o casă care să-l apere împotriva Aceluia care-ţi fură libertatea, purceluşul laic a făcut o casă care să-l apere împotriva Aceluia care-ţi fură banii (şi condiţia fizică), iar purceluşul ortodox a făcut o casă care să-l apere împotriva Aceluia care-ţi fură sufletul. Şi, deoarece mama lor i-a învăţat că s-ar putea ca timpul să nu aştepte şi astfel nu cumva să se întâmple lucrurile de care se temeau, fiecare dintre ei a contribuit şi la finanţarea caselor celorlalţi, astfel încât toate au fost terminate în acelaşi timp…

6 noiembrie

Niciodată biserica nu va fi lipsită de finanţare, deoarece atunci ar trebui ca şi cele 67 000 de ONG-uri non profit (care se ocupă în general cu lupta împotriva identităţii noastre) să nu mai fie, nici ele, finantate de stat, ceea ce ar fi inacceptabil, nu-i aşa?

3 noiembrie

Am întâlnit articole şi postări care încep cu “idioţii care…”, “Imbecilii…”. Bine că au început aşa, ca să ştiu, să nu le mai citesc. Ar fi bine să conştientizăm că e inacceptabil să ne catalogăm astfel între noi [respectul faţă de un alt om ca noi, un alt român] şi că aşa ceva e descalificant pentru cine o face [respectul faţă de sine]. Şi nici nu e constructiv – la ce mai foloseşte să insulţi pe cineva dacă nu e de acord cu tine? [aspectul practic].

P1170701

Poezii în revista „Singur”, nr. 42/iulie-august-septembrie

Alexandru V. Dan2A apărut revista „Singur”, printre altele si cu o pagină cu poeme de-ale mele. Mulţumesc poetului Doru Ştefan Dăncuş pentru această onoare.

http://www.revistasingur.ro/articol-pres/13501-ioan-adrian-mironov-a-aprut-nr-42-iulie-august-septembrie-al-revistei-singur?q=articol-pres/13501-ioan-adrian-mironov-a-aprut-nr-42-iulie-august-septembrie-al-revistei-singur

Revista costă 15 lei şi poate fi comandată la redacţie la adresa de e-mail: editurasingur@gmail.com

Jurnal spre lumină 22

24 septembrie

Vânarea somnului e un mister
Degeaba-l hăituieşti cum ştii mai bine
El nu va apărea decât când uiţi
Că ţi-l doreşti ca pe-o minune.

*

15 oct.

încercare (în-cercare) = tentativă, din partea vieţii, de a te plasa, în cazul în care nu a reuşit să te doboare, pe orbita unui cerc vicios.

14 oct.

Când mă trezesc să mă apuc şi eu de-o treabă mi se spune: Dar acum plouă! dar s-annoptat!
Bine că nu plouă şi nu e noapte în mine! Atunci ar fi o problemă…

14 oct.

Când Adam a văzut-o pe Eva pentru prima oară…
a rămas mut de uimire. Nu pentru că ea părea a fi altfel decât el, ci pentru că femeia-i poezie, iar bărbatul e un poet pentru poeziile ce încă nu există…

14 oct.

opinie 1.
Dacă ai o problemă, degeaba-ţi dă sfaturi cineva.
Iar dacă nişte cuvinte te-au vindecat, înseamnă că nu ai avut cu adevărat o problemă.

opinie 2.
Dar miracolul tocmai ăsta este: atunci când se întâmplă ca sufletul să-ţi fie vindecat de cuvinte…
(Miracolul este empiric! nu teoretic).

13 octombrie  

Câteodată nu poţi avea ochi pentru ceva ce deja există decât dacă îi imaginezi mai întâi existenţa.

12 octombrie

– Care este cel mai imporant lucru pentru viaţa mea? Să ştiu să-l păzesc cu orice preţ, ziua şi noaptea… – întrebă fratele începător.
Şi sfântul îi răspunse: “Care este cel mai important lucru, fără de care pierdut vei fi, nu poţi înţelege acum, chiar de ţi-aş spune.
Însă atunci când diavolul va încerca să-l ia de la tine, vei şti bine. Şi nădăjduiesc să nu uiţi…”

9 octombrie

Paradox: o fire atât de înceată încât vede cum totul în jur se mişcă accelerat înspre dispariţie…

7 octombrie

Propun ca azi să fie ziua mondială a zilelor mondiale…

6 octombrie

Lucrurile mici… Ironic adevăr, cum că lucrurile mici nu contează! În primul rând, ele spun totul despre noi. Şi tot ele ne pot schimba, la un moment dat, direcţia…

5 octombrie

A octombriza, octombrizare: A ne duce cu vorba reciproc, româneşte, când cald, când rece, noi, pe de o parte şi vremea, pe de alta, înspre obştescul făgaş.

5 octombrie

– De aceea, continuă el, avem pe lume atâtea culori şi umbre, deoarece, de pildă, nu poţi vedea cu adevărat soarele decât atunci când se întâmplă ca patru calendare să intre în conjuncţie: cel al lui Dumnezeu, cel al soarelui însuşi, cel al omenirii şi, bineînţeles, propriul tău tainic calendar. Aşadar, numai în aceste condiţii poţi vedea un lucru în toată lumina sa…

30 septembrie

Dintr-un film, referitor la renunţarea la ideea donquijotească de a lupta pentru a „salva lumea”: personajul în cauză motivează: „- Oricum nu se schimbă nimic…” la care i se răspunde: „Ba da, te-ai schimbat tu!…”

29 septembrie ·

Unii cerşetori nu vor decât un pişcot, un zâmbet, o atenţie…

27 septembrie

Folosim obiecte fie pentru utilitatea lor materială (trimitere la teluric), fie pentru frumuseţe (acea inconştientă îmbunare a lumii fizice cu spiritualul), fie pentru valoarea de simbol (trimitere la transcendental). Sau mai degraba aceste din urma laturi sau nevoi ale umanului reclamă cele trei utilitati.

 

Jurnal de idei 21

untitled11 septembrie la 19:35 ·

Dincòlo de suava simfonie
Ce se aşterne pe pământ
Toamna nu e decât o tristă agonie
Ce-ascunde-al iernii îngheţat mormânt

17 septembrie la 17:30 ·

De nu pricepi ce e metafora
şi îţi împodobeşti gâtul cu ea
rişti să te sugrume
realitatea

17 septembrie la 13:37 ·

Nici frumuseţea şi nici înţelepciunea nu îţi vor agonisi iubire
Ci numai nevăzuta, de zi-cu-zi făptuire.

(Nevăzuta făptuire – nu neapărat să faci bine fără să se ştie, ci făptuirea fără făptuire, adică nici teorie fără faptă (şi aceasta e nevăzută), ci o prezenţă de spirit în sensul de a putea acţiona luminos oricând.)

13 septembrie la 12:27 · editat ·

Despre „viaţa dublă”
Viaţa nu înseamnă numai „datul”, faptul că trăim, suflul vieţii.
Înseamnă şi sufletul pe care-l punem în ceea ce facem şi în relaţia cu ceilalţi.
Este şi răspunsul pe care-l dăm, aplecarea, cu viaţa care ne-a fost dată, înspre interogarea acestui fapt de a fi.
Este chemarea, strigătul interior al singurului lepros din zece din Evanghelie (procent descurajant social, dar onorant, privit individual) care a făcut cale întoarsă de la drumul său către nicăieri, pentru a se îndrepta spre necunoscut, înspre Vindecătorul-Creator; spre „înapoi”, nu spre „unde ne împinge viaţa”, ci spre „de unde ne împinge”.

11 septembrie la 13:25 ·

Ţinem strâns la piept mesaje
pe care nu le vom citi niciodată.

10 septembrie la 14:48 · editat ·

Cine are timp să-şi rezolve problemele înseamnă că nu are preocupări culturale.

10 septembrie la 11:58 ·

În necaz dar şi în fericire simţea nevoia să se retragă în singurătate, pentru a cugeta mai bine asupra semnificaţiilor celor întâmplate: de ce nu a meritat sau de ce nu ar fi fost spre binele lui să reuşească ori, dimpotrivă, cât a rămas de îndatorat atunci când lucrurile s-au făcut după voia sa.

10 septembrie la 11:48 ·

… Dacă totuşi nu vom mai avea voie să-i pomenim pe scriitorii interbelici, nu-i mare lucru: îi vom plagia :)

9 septembrie

Vremea caruselului
– Tată, ţin minte, an de an m-ai dus în acel parc, până în ziua în care am început să mă-ntreb de ce se-nvârte caruselul ăla în gol…

9 septembrie la 11:01 ·

Dacă nu citeşti, nu ai experienţă de viaţă. Prin citit renunţi la o mică parte din viaţa ta pentru a putea trăi mai multe vieţi.

7 septembrie la 13:36 ·

haiku

tulpină de stuf
aplecată peste lac:
pescuit de gânduri

7 septembrie la 12:41 ·

Înţelesul expresiei „Chiar crezi asta?” altfel, nu cu sensul dacă ceva există sau nu, ci cu acela că faptul în sine e o certitudine, însă, în plus, se pune problema dacă tu crezi (cu adevărat) sau nu.

7 septembrie la 11:53 ·

Câtă vreme ai făcut un lucru cu mintea şi ai văzut că e posibil, este ca şi făcut.
Şi nici nu mai ai nevoie de curaj atunci când îl pui în practică.

2 septembrie la 14:45 ·

Paradox: Când învăţătura şi studiul nu îţi lasă deloc timp pentru cultivarea spiritului…

13 August ·

Puterea unei societăţi totalitare este direct proporţională cu numărul de cetăţeni lipsiţi de personalitate şi de identitatea caracteristică propriei lor moşteniri culturale.

23 sept.

Sufletul are nevoie să fie înveselit, să se regăsească în râsul copilului aflat în sânul familiei sale.
Şi mai are nevoie de imboldul plângerii pentru ceea ce nu a devenit încă.
„V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.” (N. Test., Luca 7, 31-34).”

 

 

Jurnal 20

1908136_453256091502207_8009224199856363912_n2 septembrie la 15:06 ·

De mic visa la o lunetă astronomică, să îl ajute în reveriile sale cu lună şi cu stele. Ei bine, într-o bună zi a primit cadou mult doritul instrument. Dar acesta zace şi acum în podul casei, încă împachetat şi prăfuit. Pentru că atât de mult apucase să creadă că aşa ceva e prea scump pentru el, încât obiectul fizic îi ieşise din cap imediat ce-l lăsă din mână, el rămânând să trăiască pe mai departe cu năzuinţa…

26 august la 14:59 ·

– „Nu prea te pricepi”, zise comandantul: „Nu ai întrezărit războiul şi, când a venit, nu ţi-ai văzut de treburi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat”…

26 august la 14:06 ·

Plenitudinea şi energia vieţii: atunci când simţi deopotrivă, conectându-le, măreţia din spatele Creaţiei şi pe cea a lumii tale interioare.
Linişte vegetală: atunci când nu eşti conştient nici de una, nici de cealaltă.

25 august la 15:07 ·

Trăsătura omogenă a românilor de azi e lipsa de omogenitate.

19 august la 14:05 ·

Problema e că-ţi trebuie un anumit simţ ca să înţelegi realitatea, nu ajunge perceperea fizică sau raţionalistă. Pentru că nu totul se vede şi nu toate sensurile ţin de material.

19 august la 13:21 ·

Distrugerea e o cunoaştere neagră; pe măsură ce avansează în inumana-i îndeletnicire, distrugătorul va afla, poate, tot mai multe, ajungând să înţeleagă rostul ansamblului prea târziu.

(Greşeala arată cum ar fi trebuit făcut binele; răul are acelaşi tipar cu binele, însă urmat nefericit; binele este dublat de bine şi răul tot de bine, ca aripa unui înger mereu aproape… )

21 august la 13:40 ·

Noi acum în România avem numai mistere: Misterul Afacerilor Externe, Misterul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Misterul Culturii, Misterul Economiei, Comerțului și Turismului, Misterul Educaţiei Naţionale și Cercetării Științifice, Misterul Finanţelor Publice etc.
… ŞI mai avem şi Camera debutanţilor şi Sedatul.

17 august la 22:44 ·

Tipul instrumentului dictează muzica.

17 august la 18:18 ·

Cea mai mare pedeapsă sau penitenţă este ca, odată găsit vinovat, să nu ţi se dea posibilitatea să te răscumperi, cine ştie până când…

15 august la 14:35 · editat ·

Acel moment in care aprinzi un gratar cu pagini despre poeti optzecisti si te grabesti sa scoti ghemotoacele inapoi, descoperind ca te mai intereseaza cate ceva…

13 august la 11:14 ·

Am cumpărat cartea “De pe valea Motrului. Poveşti cu boieri, panduri şi mirese codane“, de Sarmiza Cretzianu. Sper să fie serioasă, nu ceva gen “Aferim”…

13 august la 00:05 ·

Eşti sigur că nu fugi de activităţile plictisitoare tocmai din frica de a nu te plictisi cu tine însuţi?

12 august la 20:53 ·

Cu zgomotul meu încerc să acopăr zgomotul tău. Cu ajutorul rugăciunii încerc să reduc la tăcere gălăgia din mine.

7 august la 14:48 · editat ·

Despre veteranii lui Belizarie
Candva dintre cei mai mari conducatori militati ai lumii, comitele Belizarie al Bizantului ajunsese un batran in dizgratie, la fel ca si cativa din credinciosii sai osteni.
Deodata o veste trece ca fulgerul prin imperiu: vin hunii, care deja au trecut in graba peste Dunarea inghetata…
Auzind, imparatul, impreuna cu intreaga curte, fuge cu o corabie, in timp ce Belizarie si oamenii sau se trezesc singuri intr-un parc al Constantinopolului. Atunci, se spune ca au smuls pari din gardul parcului si numai cu acesti pari au reusit sa-i alunge pe huni din oras – atat de bine, ca imparatul s-a putut intoarce inapoi in palat…
Asa si noi, ne nesocotim batranii si eroii, dar cand va veni vreun pericol nu tineretea cosmopolita si globalista se va gandi sau se va pricepe sa ne apere, ci tot batranii si adevaratele valori ale neamului nostru…

 

 

Jurnal 19

1982260_1418897388369377_1914446521_n

2 august ·

Cu cat incerci sa spui mai multe, cu atat vei fi mai putin inteles…
De ce? Atat numarul tot mai mare al ideilor, cat si cresterea complexitatii ansamblului, aflat in continua reconfigurare, duc la slabirea atentiei sau chiar la pierderea totala a interesului din partea celui care te urmareste.

1 august

Din cand in cand, ca la un joc de sah, apas pe cronometrul faptelor; dar nu pot decat pierde, pentru ca joc impotriva a insusi timpului…

28 iulie

Culmea fobiei de a toci: sa iei nota 2 cand esti ascultat din propriile tale scrieri…

26 iulie

Valoarea unei intalniri de suflet depaseste prezentul; ea consta, mai degraba, intr-o investitie in viitor.
Pentru ca, daca e sa ne gandim, ce ne ramane din viata pe care am trait-o? Greselile ne dau un gust amar, iar putinul bine la care am reusit sa ne ridicam il uitam.
Numai amintirile placute stralucesc, tot mai lumoinos, in noapte.

19 iulie

… A fi ca un indragostit, insa nu sub blestemul plin de nesiguranta al inrobirii inconstiente de un chip (cat de mult al persoanei reale si cat de mult al propriei tale minti?), ci indragostit in general, avand sentimentul ca toata lumea e a ta, ca poti vedea prin ceilalti si prin tine pana la stele si la cerurile de dincolo de ele
– nu marioneta unei iubiri oarecare, ci canal al dragostei nepartinitoare…

16 iulie

Toate nu există în sine, ci numai pentru semnificații.
Spectatorul e rege; regele-copil.
Actorul nu mai e rege. jocul său este despre cum își performează propriul exit, despre ce semnificații, necesare sau înșelătoare, conștient sau nu, lasă el în urmă.
Obiectele sunt decorul; și ele se schimbă, în funcție de piesă.
Le putem plânge pe toate câte nu mai sunt, numai să nu ratăm ceea ce au încercat ele să transmită…

14 iulie

Intelepciunea lumeasca spune: cauta numai ceea ce-ti face placere si te vei implini. Insa Sfintii Parinti ai pustiei au inteles prea bine ca aceasta cautare a pacerii este un proces ce se va multiplica la nesfarsit, tinzand sa atinga zone tot mai bizare, in vreme ce viata omului nu se stie cat este de finita.
Prin urmare, ei urmau procesul invers: din ce in ce mai putin sau deloc ceea ce e placut, cu scopul dobandirii controlului asupra propriei persoane.

11 iulie

Pe canalul Dunare-Marea Neagra, facut prin sacrificarea atator vieti de martiri si titani ai neamului romanesc, nu se circula ziua, ci numai odata cu lasarea cortinei indoliate a noptii…

9 iulie

– Ce culoare are cerneala ta?
– E ca marea: albastru închis, dar scrie cu verde…

7 iulie

Europeanul simte; pe balcanic sentimentele îl simt – fie ele gregare, melancolice sau înălțătoare. Avantaje și dezavantaje…

6 iulie

Mai întâi a fost omul universal – în evul mediu și în renaștere – atunci ori erai învățat și cunoșteai multe domenii, ori nu erai intelectual.
Apoi, în vremurile noastre a apărut specialistul – persoana care se pricepe numai la un domeniu și deloc la altele.
Și în prezent, specializările ramificându-se atât de mult, angajații au fost nevoiți să asigure, practic, mai multe joburi, diferite – ajungându-se iar la omul universal…

7 iulie

Când o persoană meschină face o faptă măreață fără să fie conștientă de asta, înseamnă că are suflet nobil.

5 iulie

Pe câmpul de luptă al societății dar și în mintea noastră se dau lupte aprige între abordarea copilăroasă și egoistă a vieții și cea matură, între superficialitate și profunzime, între spiritul divertismentului, care își arogă rol de învățător și seriozitatea fără de care evoluția interioară nu e posibilă.

 

Jurnal 18

10001408_10203331576519130_2025188399_n28 iunie

Despre schimbări
De când apari pe lume crești, punând stăpânire, prin cunoaștere, pe mediul înconjurător și pe tine însuți, întinzându-ți antene și cristalizându-ți-se aripi.
Apoi schimbările vin și taie, puțin câte puțin, din aceste aripi.
Schimbările nu sunt, în definitiv, decât despărțiri și dispariții cu parfum de moarte.
Iar o societate care, sub pretextul noului, impune schimbarea într-un ritm ce-l depășește cu mult pe cel natural, este o societate a morții.

24 iunie

Să ajungem să facem lucruri bune cu adevărat sau măcar să fim în măsură să le recunoaştem atunci când le vedem.

23 iunie

Problema cu marxismul cultural şi cu corectitudinea politică e că trebuie să fii cult ca să nu te afecteze.
Pentru a putea scăpa de bolile sufleteşti trebuie mai întâi să le numim (aşa cum trebuie demascat diavolul), trebuie să le cunoaştem…

21 iunie

Despre șmecherie și manipulare
Un incult care a învățat pe de rost o singură carte poate învinge pe cineva care a citit biblioteci, dar care nu cunoaște la fel de bine cartea în discuție.
Interpretarea literală se poate impune oricând asupra interpretării adevărate, în spirit, deoarece aceasta din urmă presupune cunoaștere, iar cunoașterea tinde a se afla mai degrabă în minoritate.
O regulă (lege) le poate anula pe celelalte dacă se reușește a se impune ca regulă a jocului.

18 iunie

Despre incercari: De ce oare ne plângem atât de mila, de ce nu înțelegem – deși simțim asta și știm, teoretic, despre ce e vorba – ca e ceva fara legătura cu relația dintre noi și ceea ce facem, dintre noi și persoana care se întâmpla a fi implicata, ca e ceva rupt de realitatea faptelor. Dacă ne-ar spune direct: „Salut! Eu sunt o încercare și am venit sa te încerc!”, ar fi mai simplu?

17 iunie

trăiești, nu trăiești,
ai, nu ai,
totul,                                                                                                                                                              orice,
se întâmplă
o singură dată

14 iunie

să nu te superi
niciodată
pe-un animal de pradă

ce poate izbucni
oricând
din orice por

14 iunie

noaptea – stelelor
dimineața – gândurilor
ziua – faptelor
seara – visărilor
dar noaptea – stelelor

14 iunie

agonică victorie

când tot ce-a mai rămas neschimbat
în tabloul acestei străzi
e figura bătrânei florărese

2 iunie

Cărțile – ca viața: unele se încheie prea repede, având foile lipite sau răsfoite fiind de mâini nerăbdătoare, altele te întorc, în cerc, pe unde ai mai fost, iar altele nu se mai termină…

1 iunie

Prea ades e de ajuns un mic zgomot din afară ca să nu ni le mai putem asculta pe cele dinăuntru.

28 Mai

Evanghelia înseamnă, în traducere, ”veste bună”, adică vestea că deținem starea de fericire (cea adevărată și capabilă să transceadă moartea), numai că trebuie să îndepărtăm depunerile nocive care nu ne lasă să o simțim.

26 Mai

Omul, dintr-o dorință instinctivă, după moarte ar vrea să rămână în amintire (a lumii, a cuiva) – măcar numele să-i rămână viu. Dar cum să-ți rămână amintirea când totul până la urmă piere, și lume, și oameni? Cuvintele de pe nisip, nisipul și marea deopotrivă… Singurul loc care să înfrunte veșnicia și unde un nume poate rămâne neșters este numai Cartea Vieții. Ba chiar acolo le avem deja scrise și depinde de noi ca măcar să nu le ștergem?

Jurnal 17

P1130820

25 mai

… Prieteni buni, cum prea ades se-obișnuiește: cât timp împrejurările de viață-i țin alături.

22 mai la 15:26 ·

Trenul
Prin noapte și prin zi trece un soi de tren – nu se vede bine despre ce este vorba exact. Numai că, de vreme ce seamănă a tren, oamenii spun că exact asta este. Și au făcut pe lângă el gări care mai de care mai frumoase, și din gări, orașe. Și de la o vreme au început să-și imagineze că pot merge cu acel tren oriunde doresc, și visau la asta atât de mult încât, dacă cineva se încumeta să contrazică crezul public, era pedepsit sever și reeducat cu răbdare.
Dar tu știi că trenul nu a fost făcut să se oprească vreodată, la fel cum infinitul nu stă la discuție cu numerele, la fel cum noul de o clipă nu înseamnă nimic pentru veșnicie.
Și te gândești că, de vreme ce nu ai fost făcut să fii pasager, înseamnă că ideea este să devii tu însuți tren – sau ce o fi acel ceva…

21 mai la 12:47 ·

Ascetismul creștin este posibilitatea de a câștiga în lume nemurirea mizând pe imposibilitatea de a găsi în lume nemurirea. (Sau a ieși câștigător mizând pe eșecul garantat al găsirii, în lume, a nemuririi).

Este o rejectare în bloc a căutărilor fără sens. Un act de rebeliune supremă.

20 mai la 11:18 ·

Cu toții avem două obiective principale, două țeluri: cel dictat de existența noastră (materială) în lume și cel interior, misiunea noastră personală. Așadar, deși ideal ar fi să ne putem concentra pe un singur obiectiv, acest lucru este, adesea, imposibil, mai ales când ambele sunt stringente – și pot fi astfel perioade îndelungate de timp.
Pe când Arsenie Boca, împreună cu Părintele Stăniloaie, munceau la traducerea acelei supreme simfonii a salvării sufletești, Filocalia, unul din ei, la un moment dat, a remarcat o stare de lucruri care dura fără îndoială de mai mult timp, în acei ani 1947-1948: ”Afară se trage cu mitraliera!”. După care și-au reluat, netulburați, munca de verificare a paragrafelor.

20 mai la 10:33 ·

Nu există onoare într-o luptă pentru niște idealuri care calcă peste alte idealuri sau valori.

19 mai la 18:16 ·

Când ai de ales între două sfaturi sau idei opuse între ele și străine ție, alege-l pe al aceluia care te-a ajutat sau al cărui suflet ți se arată lipsit de interese.

10 mai la 22:33 ·

Despre Eminescu: “Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce-i plăcea, mai ales poeziile, și făcea multă gălăgie când scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul în masă, era oarecum în harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumânarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste câtva timp, când credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar începea să bodogănească.” – Ioan Slavici

9 mai la 21:13 ·

Nu a citi simple cuvinte consumabile și a le uita, ci a citi fapte care au fost vii cândva sau se vor întâmpla, recreând greutatea obiectelor sau a ființelor – îngeri, demoni –, a citi ca și cum de acolo ți-ai începe o viață nouă.
A citi și a uita, dar a rămâne cu spiritul scriiturii sau al autorului, cu dobândirea mesajului ultim sau chiar a miracolului construcției pe mai departe.

8 mai la 17:38 ·

Despre pași
1. Apocalipsa intervine atunci când omul nu-l mai întreabă nimic pe Dumnezeu și nici Dumnezeu nu mai are ce să-l întrebe pe om.
Așa cum totul moare fără dialog.
Dialogul este garanția ce dă naștere sau încă mai susține concretul.
2. Întotdeauna un pas îl pregătește pe altul.
Chiar atunci când crezi că e vorba de un pas unic, el tot își pregătește o urmare, e în firea lui.

8 mai la 16:35 ·

Degeaba sunt mici metehnele, dacă atașamentul față de ele e puternic…

6 mai la 19:37 ·

– Sunt un om de știință, dar e mai rău decât dacă aș fi fost subiectiv, pentru că nu văd fapta, ci văd tendința…

1 mai la 19:58

Fie enunțul ”Prețul Libertății e Singurătatea”;
având în vedere că ideea de Libertate nu poate fi separată de aceea de Viitor;
și că Singurătatea se poate traduce prin sentimentul de Inconsistență a prezentului,
Rezultă că ”Prețul Viitorului e acceptarea Inconsistenței prezentului”. Adică răbdarea.

27 aprilie la 12:02 ·

Limba sau naționalitatea nu înseamnă nimic fără limba, respectiv naționalitatea spirituală și sufletească, acelea prin care ne recunoaștem sau nu ne recunoaștem deloc între noi.

23 Aprilie ·

Psihoterapeutică:
Dacă ai avut o copilărie tulburată, vei avea o fobie legată de împrejurările de viață discordante – la fel și dacă ai avut parte de o copilărie liniștită…
Dar dacă te schimbi cu totul (în bine), nimic nu mai contează, nici trecutul și nici astrele.

20 Aprilie ·

O parte a noastră caută să afle zilnic ce s-a mai descoperit din ceea ce de mult există.

20 Aprilie ·

Îngeri îndrăgostiți, fumând
– Unii oameni, autoconsumându-se cu totul, se apucă să consume cuvinte, văduvindu-le și pe ele de sensuri…

12 Aprilie ·

De vei fi vreodată trist(ă), nu uita că sufletul tău pururea zâmbeşte!

 

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 519 other followers