LIBRĂRII / ORAŞE UNDE SE POATE GĂSI CARTEA “UMBRELE TRANSILVANIEI” (nov. 2016, 154 pag., Editura Eikon, 20 lei)

Fiecare povestire din această carte se raportează la o anumită perioadă istorică şi aparţine unui anumit subgen din familia fantasticului. Astfel, întâlnim: basmul modern, heroic-fantasy-ul în genul lui Tolkien şi R.R. Martin sau fantasticul românesc în tradiţia lui Eliade şi Voiculescu, dar şi goticul clasic universal, genul poliţist şi chiar SF-ul.

– în carte există în mare măsură raportare la valorile trecutului, la legendă şi la mistere istorice

– o aventură a căutării, o reîntoarcere la izvoarele inepuizabile, la limba uitată a sufletului, la un loc suspendat în timp de unde ne alimentăm propriile noastre realităţi finite…

– prezentare video:

LIBRĂRII / ORAŞE :

Bucuresti – Humanitas Cismigiu, Humanitas Kretzulescu, Libraria Mihai Eminescu, Humanitas Auchan Titan, Librăria Bizantină – str. Bibescu Vodă nr 20 (în zona Unirii)

Alba-Iulia – Libraria Humanitas

Arad – Libraria Corina

Brasov – Libraria St. O. Iosif, Libraria Humanitas

Cluj – Bookcorner Librarium, Libraria Universitatii, Libraria Humanitas

Galati – Libraria Humanitas

Iasi – Libraria Junimea, Libraria Casa Cartii, Libraria Tafrali, Libraria Esculap, Libraria Iulius Mall, Librariile nr. 3, 5, 12, 13, 19, Libraria Humanitas

ORADEA – Libraria Ratio et Revelatio – Str. Republicii nr. 22 + Libraria din Cetatea Oradei

Piatra Neamt – Libraria Humanitas

PITESTI – Libraria Mihai Eminescu – Str. Victoriei nr. 89

Ploiesti – Libraria Humanitas

Râmnicu Valcea – Libraria Humanitas

Sibiu – Libraria Humanitas

TÂRGU MUREŞ : Librăria LIBRIS Eminescu, Strada 22 Decembrie 1989, nr. 26

Timişoara – Libraria Esotera (Str. Lucian Blaga), libraria “La doua Bufnite” (Piata Unirii nr. 11).

COMENZI ONLINE:

Comandă directă prin curier, pt. toată ţara, la tel.: 021 348 14 74, mobil: 0733 131 145

sau online:
http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=591
http://www.librarie.net/p/285018/Umbrele-Transilvaniei-povestiri-fantastice
http://www.cartepedia.ro/carte/biografii-memorialistica-publicistica-si-eseuri/critica-si-teorie-literara/umbrele-transilvaniei-povestiri-fantastice-46467.html
http://www.libris.ro/umbrele-transilvaniei-alexandru-v-dan-EIK978-606-711-499-7–p1071268.html

Advertisements

A apărut cartea “Umbrele Transilvaniei” – link comandă online

Cartea se poate comanda direct, din toată ţara, la tel.: 021 348 14 74, mobil: 0733 131 145 (cartea va ajunge prin curier acasă).

sau se poate comanda pe site:
http://www.edituraeikon.ro/detalii-carte.php?idC=591

Cartea este prezentă şi în librării:

https://alexandrudanromania.wordpress.com/2016/11/13/librarii-orase-unde-se-poate-gasi-cartea-umbrele-transilvaniei-nov-2016-154-pag-editura-eikon-20-lei/

(foto copertă: Sorin Onisor)

alexandruvdan_umbreletransilvaniei_coperta_1_4

Ultimul jurnal de idei (28) înainte de apariţia cărţii de povestiri

18 oct.

Poezia (dar şi proza, însă e mai clar, poate, la poezie) este făcută să concureze cu muzica, nu să coexiste cu ea (deoarece are muzicalitate proprie etc.). A învinge muzica prin poezie e o întreprindere fezabilă, precum înfruntarea unui tigru cu o lance de către un luptător priceput (dacă tigrii n-ar fi pe cale de dispariţie)

17 octombrie  

Nu ar trebui să vorbim despre iubire, deoarece nu o putem cuprinde: iubirea are tendinţa să exceadă existenţa noastră pe acest pământ.

14 octombrie  

Prin cuvintele şi acţiunile noastre încercăm mereu, mai mult sau mai puţin conştient, să găsim combinaţia unui cifru – care să ne transporte într-o cu totul altă lume, mai bună.

14 octombrie  

toți oamenii se nasc cu câte-o jumătate de hăinuţă
şi unii trag de ea până le-acoperă tot trupul
în timp ce alții o aruncă

14 octombrie  

Cel mai bine cunosc apa
însetaţii deşerturilor

13 octombrie  

două categorii de oameni: care cred că ştiu şi care cred că cred că ştiu…

10 octombrie  

Atunci când ne complacem într-o situaţie care poate fi interpretată legitim ca fiind îndoielnică, spunându-ne că nu are importanţă, că nu e ceva în care ne-am angajat serios, aceasta nu înseamnă decât că adevărul propriu al situaţiei excede adevărul nostru.

4 octombrie  

un demers salutar
Societatea, dar şi individul, ar trebui să investească serios şi în ideea de a-şi construi un refugiu faţă de sine.

29 septembrie  

Oricât ar fi de tentant şi în ciuda fenomenului găştii, care tinde a se instaura oriunde, întotdeauna să ne intereseze ideile (principiile), nu omul. Omul mai poate greşi. Dar şi invers: să încercăm să trecem peste resentimentele personale de dragul ideilor. Pentru că – din nou – omul mai greşeşte.

28 septembrie

Nostalgia cea mai mare nu este după ceea ce a fost, ci după ceea ce nu a fost.

20 septembrie  

Nu te dezvolţi decât atunci când cineva te pune să faci ceva ce încă n-ai făcut (şi, eventual, nici nu te gândeai să faci). Atunci te ridici ireversibil pe o nouă treaptă.

20 septembrie  

Cu ochii la sfinţii zugrăviţi pe milenarele ziduri omul oftează: „ – De-ar fi aievea!…”. Dar cei ce-l aud pe cel ce nu aude şoptesc: „ – De-ar deveni acesta măcar o slovă în nemuritoarea Carte a vieţii! Să ne rugăm…”

19 septembrie  

Pământul acela negru care îţi umple buzunarele ca-ntr-o clepsidră cu sens unic, pământul acela cine ţi-l poate lua? Numai cine îl înţelege…

19 septembrie  

Un sărut e o făgăduinţă – Te-ai făgăduit pe tine însuţi… (cruda suprarealitate)

8 septembrie

Lucrezi asiduu, alocându-ţi toată energia şi priceperea activităţilor zilnice sau poate unei opere de amploare, pe tine ţinându-te permanent undeva în spatele cortinei ochilor, în culise, crezând că, la sfârşit, reflectoarele se vor pune pe rezultatul mâinilor tale şi nu, dimpotrivă, pe propria-ţi persoană…

21 ore

Nu avem o vârstă de, optmist spus, mai multe zeci de ani, ci doar succesiuni de vreo doi ani, corespunzătoare fiecărei etape din viaţă pe care o vom păstra în amintire.

15 august la 15:48

– Aşa cum unii oameni, după moarte, nu putrezesc, fie pentru că au avut o viaţă sfântă, fie pentru că au fost, dimpotrivă, damnaţi, unele persoane întârzie să îmbătrânească, fie graţie nevinovăţiei dobândite, fie ca urmare a faptului că încă urmăresc să-şi trăiască tinereţea dispărută.

12 august la 14:04

Principala justificare a existenţei unui om este capacitatea sa de a avea iniţiativa să reacţioneze corect în anumite situaţii, şi nu să le ignore (sau să răspundă greşit la ele), iar justificarea educaţiei este să-i dea omului această idee.

13 Iulie

O punte, ca si o cărare, este un mediu total diferit de cel pe care il străbate; este un mediu al sensului în mijlocul nimicului; este direcția, intr-o lume care nu o concepe; o cale de scăpare față de imensitatea spațiului si timpului…

 
Secţiunea „citate”

„Nu aş putea iubi un bărbat care mi-ar spune ’te iubesc’.” – Nora Iuga

*

„Omul se mişcă între perspectiva estetică a lumii şi marea aventură a adevărului.

Omul modern simte nevoia să se animalizeze şi se bucură când coboară pe scena făpturilor. El acceptă degradarea dacă i se demonstrează necesitatea acesteia în mod ştiinţific.

În lumea cantităţii pure se pot face măsurători exacte, exactitatea întâlnindu-se cu absurdul sau cu nimicul. Numai calitatea ne situează în lumea sensurilor şi deci a idealurilor.

Gustul viciului înlocuieşte pasiunea virtuţii. Frumuseţea lumii danteşti a devenit inactuală, fiindcă universul moral al marelui florentin este inactual. Ultimul nătărău al vremii noastre priveşte îngăduitor sau cu dispreţ marele joc al viciilor şi virtuţilor din universul dantesc.”

 

– sfârşitul cărţii „Bios – Scrieri filosofice vol. III”, de petre Ţutea, Ed. Diana Press, 2014 (cea mai consistentă carte a lui Ţuţea, un  periplu prin întreaga filozofie clasică, alături de interpretările sale unice). O părere: asta e revolta adevărată, nu nihilismul.

Articol în revista ieşeană “Cronica veche”, Anul VI, nr. 7-8(66/67), iulie-august 2016

UntitledCr2

(https://cronicaveche.wordpress.com/2016/07/26/cronica-veche-anul-vi-nr-7-8-6667-iulie-august-2016/ )

“Ce iei cu tine/ la ce n-ai renunţa, în polis-ul aglomerat?”

Ce aş lua ca să rezist în aglomerarea urbană (care este totuşi mediul meu de viaţă)? Trei lucruri…? Un obiect mai de preţ?

Primul lucru fără de care nu putem merge mai departe în aventura vieţii noastre este chiar această întrebare. Pentru că a ne întreba dacă nu cumva noi înşine suntem într-o oarecare măsură rătăciţi în tumultul oraşului, la fel cum am fi într-o insulă pustie, tocmai acesta este lucrul care ne poate salva.

Privind altfel lucrurile, de ce ne-am teme să fim pe o insulă izolată în mijlocul oceanului? Oare pentru că ne e frică de întâlnirea cu noi înşine? Pe insulă ne-ar apăsa probabil coerenţa (şi liniştea) exteriorului, în vreme ce noi înşine nu ne-am dobândit propria coerenţă…

În megaoraş, invers, uriaşa mişcare browniană, diversitatea contradictorie, mulţimea tentaţiilor dar şi a ameninţărilor traiului de zi cu zi ne asediază puţina coerenţă pe care am reuşit să ne-o construim.

Iar singurătatea, pe insulă ori în oraş, poate fi aceeaşi, indiferent de numărul oamenilor (în esenţă, străini) din jurul nostru …

Insula este pentru oamenii puternici, dar la fel şi polis-ul; haosul, legea acestuia din urmă, intră într-un război de uzură cu ordinea valorilor noastre individuale – în măsura în care le mai avem. Echilibrul sănătos al urbanului: nici să domine o singură personalitate, dar nici să nu se dilueze personalităţile-celule, astfel încât să avem de-a face cu o sumă de indivizi de aceeaşi genă incertă ca şi ansamblul din care fac parte.

Insula, locul plăcut al marinarului singuratic, evocă factorul uman, liber dar conştient de propria-i identitate, de vreme ce a preferat să fugă de lume pentru ca să scape intact; civilizaţia la apogeul ei înseamnă rezultatele omului, „mai eficiente” decât omul: maşina şi sistemul implacabil. Din când în când, factorul uman trebuie să salveze lumea de ea însăşi.

Comunitatea iniţială, tradiţională, formată pe principii natural-arhetipale – satul, urmaşul romanului „fossatum” (aşezare întărită) era menit să apere de exterior – dar şi în interior – un set de valori comune, în primul rând spirituale şi morale, în vreme ce comunitatea modernă, creată forţat, este un mix de valori diferite şi de antivalori.

Criza omului modern este în primul rând criza identităţii, setea de sens existenţial.

Zgomotul neîncetat al mulţimii din jur ne atrage atenţia numai asupra exteriorului. Spunea Pascal că tot răul umanităţii vine dintr-o singură cauză: inabilitatea omului de a sta liniştit într-o cameră…

Căutând situaţii ideale riscăm să nu le găsim, căci nu acesta este sensul: aceluia care căuta o mănăstire cât mai pe gustul său, un mare duhovnic i-a spus: trebuie ca tu să faci mănăstirea, prin trăirea ta. Acesta e secretul: trebuie să asimilăm ceea ce poate însemna „lumea cea bună” sau lumea în proporţiile echilibrate, o lume poate sortită utopicului, deoarece lumea este mereu supusă exagerărilor factuale; iar apoi trebuie să fim în stare să reconstruim acea lume şi într-un teren pustiu, şi în haosul modern. Altfel, degeaba ne lăudăm cu trecutul glorios, toate valorile rămân piese de muzeu dacă nu ne facem din ele un mod de viaţă.

Cât despre aceia care încă se tem că, în lume trăind, şi-ar putea pierde sufletul … tocmai de aceea nu-l vor pierde. Iar sufletul ce încă n-a găsit răspunsul căutat, să ştie că răspunsul l-a găsit deja pe el; dacă este sincer cu el însuşi, totul este o chestiune de timp…   

Aşadar, dacă ar fi să iau ceva cu mine spre a-mi găsi salvarea… Ce ar putea fi? (Ce obiect sau lucru poate lua cineva pe lumea cealaltă?)

Eu mi-aş lua Întrebarea, setea pentru Sens şi pentru Adevărul vieţii.

Şi aş mai păstra pururea în oceanul inimii o mică insulă cu o mănăstire în vârf de munte.

 

Alexandru V. Dan

Panseuri (27)

9 iun.

redhawk6Ploaia stinge ipocrizia culorilor şi ne aduce liniştea unui singur gând

*

20 Mai

13165866_773898795975694_8518089630944571928_nÎntr-o tavernă dintr-un port, doi marinari:
– Şi zi, căpitane, sirenele, cele care te fac să-ţi pierzi minţile, care îţi otrăvesc sufletul şi trupul ţi-l usucă, există oare cu adevărat?
– Băiete, sirenele, cele care îţi otrăvesc sufletul şi minţile şi trupul ţi-l usucă, chiar există… numai că-i vorba mai degrabă de-o metaforă…

*

16 mai

13087727_1275182422511375_7103964218858907548_nDegeaba e frumos sau urât afară, ceea ce contează e vremea din interiorul tău…

*

4 iunie

13321624_596156263878855_4279692435702805946_nPromisiunea cu referire nu la aceeași lume în alt interval de timp, ci la ea însăşi, ca portal al scăpării.

*

18 mai  

Din neamul meu, dinspre bunica: Ion Galgoţi, vicetribun în armata lui Avram Iancu:
(Ce straniu, să urmăreşti, într-o carte plină de lupte şi bătălii, dacă strămoşul tău le-a supravieţuit sau nu…) Sau ce straniu că am dat exact peste cartea cu pricina, pe o tarabă, în oraş…

13226887_589494394545042_4312108697742529074_n4 mai  

Cine vrea să rămână amic numai cu cei care i se aseamănă va rămâne numai cu el însuşi

5 mai  

Beneficiem de o educație atât de exactă şi în câmpul muncii ne desfășurăm activitatea atât de instinctivo-artistic!

12 mai   

În vise ne povestim ce ni s-a mai întâmplat în realitate

15 Mai

Niciodată o situație nu e atât de rea pe cât pare, deoarece teoria este inflexibilă, negația pe care o aduce e completă, iar varianta de moment pare absolută. Dar un singur element nou poate schimba totul, deoarece inflexibilitatea are nevoie de confirmări identice, repetate la nesfârșit.

15 mai

– Frumuseţea: un dat fără de care eşti nefericit…
– Uite-te la păunii ăştia, toată viaţa în cuşcă pentru că sunt atât de frumoşi!

19 Mai

Frica… cunoaşte motive care răspund la primul „De ce?”, dar nu şi la următoarele…

25 Mai

Mai mult decât contradicţiile de opinii referitoare la anumite subiecte, în societate se manifestă fenomenul prin care numai o minoritate de indivizi este interesată de subiectele importante pentru om. Deci există un alt soi de „dispută”, şi anume cea axată pe preferinţa referitoare la subiecte.

De asemenea, dispare tot mai mult aplecarea individului spre a recepta cultura interpretând şi aplicând ideile (atât în plan personal, cât şi, la fel de important, în plan social) (în definitiv, nu se mai face legătura între periculozitatea unor idei şi realitatea pe care foarte uşor aceste idei o pot anima); de fapt, boala principală a omului este incapacitatea de a face legături: chiar şi atunci când el cunoaşte cum este bine să stea lucrurile în teorie, nu aplică teoria.

9 iunie  

De ce oare pun ăştia muzică in magazine, ca să dansăm când cumpărăm?

14 iunie  

Fiecare dimineaţă ne îmbie: “Hai, priveşte lucrurile superficial!”

*

Ceea ce-l temperează pe omul josnic e laşitatea.

17 iunie  

SF-ul ca metaforă: mutantul ca individ care foloseşte dublul standard, atât între situaţii identice în principiu, cât şi între ceea ce crede el şi ceea ce face. O societate (o omenire) de mutanţi.

19 iunie

Când este un tablou reuşit? Nu neapărat atunci când imită perfect realitatea (şi nici când o ignoră modernist), ci când reuşeşte să dezvăluie zâmbetul, lumina interioară a personajului.

28 iunie  

Realitatea se construieşte cu materialul suprarealităţii, dar noi nici măcar de realitate nu avem timp…

29 iunie  

Dacă te obişnuieşti să dai mereu ordine, te faci singur mai bătrân decât eşti; iar dacă îţi place să fii ascultător, rămâi mai tânăr…

5 iulie  

Explicaţia votului la Brexit, pe grupe de vârstă: “Cine nu este oleacă socialist la 20 de ani, liberal la 30 şi conservator după 40, ăla nu este om normal.” – Caragiale

*

Din lecturi:

„Când spun că o femeie e frumoasă, eu îi mut centrul fiinţei dintr-o ipostază reală într-una ideală, căci frumuseţea nu e un atribut real, un soi de etichetă pe care i-o pot lipi femeii după cum mă taie capul, ci frumuseţea decurge dintr-o corespondenţă ce leagă femeia de cânpul ideal al proporţiilor frumoase. Proporţiile sunt valabile în sine şi nu se schimbă, de aceea de ele depinde impresia de frumuseţe pe care femeia o lasă.”

„Adevărul, binele, frumosul, ca să pomenesc clasicele valori, nu stau la cheremul omului, căci au un sens transcendent asupra căruia nu avem influenţă. Omul le poate cel mult altera pentru o vreme …”

„Chiar dacă percepţia axiologică i se schimbă omului de-a lungul secolelor, valorile rămân neschimbate, asemenea unor modele scutite de corupţie.

Aşa cum legile naturii nu sunt creaţii umane, ci doar descoperiri, la fel valorile, departe de a fi plăsmuite, sunt cadrul de orientate ce-i dau omului sens. Ele ne ghidează pe noi, nu de-a-ndoaselea”. Sursa: Gheorghe Ceausu, Pe drumul gandirii axiologice, Ed. Paideia, Buc., 2014 (Articol Rom. Lit. de Sorin Lavric)

13581943_1239997156031708_4456858258410224874_o

Jurnal (26) Număr special de sărbători

20 aprilie

De ce ne-ar mai interesa cărţile sau poveştile lumii, de ce am mai aştepta vorbe, dacă nu am căuta, mai mult inconştient, în zidăria concretului, un ceva inedit, o anumită piesă în care să putem identifica o formulă de scăpare capabilă să ne scoată din carcera cotidianului?

18 aprilie

Nici nu ne dăm seama ce dar – ba chiar însuşire – a primit omul: viaţa pe pământ îi este finită, în sensul că există deasupra lui mereu acea sabie a lui Damocles a morţii; dar ceva scapă acestei reguli, ceva nu se potriveşte cu ansamblul aflat sub semnul vremelnicului: omul, cu gândul său, poate ajunge dincolo de finit, la Dumnezeu. Gândind la moarte te înfiori, eşti în logica finitului; gândind la (ideea de) Dumnezeu, ieşi din această logică. Acest indiciu ne arată că omul poate excede moartea şi finitul.

13 aprilie

Lumea se va sfârşi pentru că adevărul-la-prima-vedere se va impune, fatal-cantitativ, asupra adevărului profund; şi pentru că oamenii cred că adevărul se construieşte neîncetat, în vreme ce el există deja, aşteptând să fie descoperit.

13 aprilie

Şi dacă am privi diferenţa de opinii nu ca varietate spontană şi liberă din partea oamenilor, ci ca reacţie de susţinere sau de chestionare a ideilor (aceleaşi întotdeauna) propagate masiv de mass media mainstream?

14 aprilie

Să nu ne lăsăm supăraţi atunci când cineva ne face vreun rău fără să vrea,
dar să nu fim nici violenţi cu cei care doar au intenţii rele faţă de noi…

11 aprilie

Ceea ce este sufletul pentru trup este recunoştinţa în raport cu tot ceea ce primim şi cu bucuria dăruirii; ce alt rost să aibă obiectele care ne sunt oferite şi pe care le dăm la rându-ne mai departe (ele rămânănd invariabil în aceeaşi mulţime a obiectelor) şi trupul, care ne plimbă un drum?

8 aprilie

Suntem nişte bestii, nişte vânători; să avem mereu în minte asta şi ne vom comporta precum mieluşeii.
*
Dacă te ciocneşte cineva, spune-i: “Hristos a înviat”!

5 aprilie

Dacă nu accepţi alte idei, cum oare ai făcut de le-ai acceptat pe cele pe care le ai deja?

3 aprilie

Numele tău este ceea ce ești nevoit să întâmpini, greșelile pe care le faci mereu, dar numele tău este mai ales gândul luminos care îţi aparţine numai ție si care plutește mereu deasupra ta.

2 aprilie

Raiul trebuie să însemne lipsa absolută a grijilor.

31 martie

Cine n-are loc în viață de cărți de filozofie, să le pună pe Kant…

30 martie

Când oamenilor le merge bine, sunt mai dispuși să empatizeze; când o duc rău, au tendința să-şi înrăutăţească şi mai mult situaţia; dar atitudinea binevoitoare poate transforma iadul comun în rai, prin renunțarea la iadul personal.

26 Martie

Să amintim oamenilor lucruri pe care nu le cunosc… să-i învăţăm ceea ce ştiu.

26 Martie

Dintr-un film:
– Nu-mi place de tine, nu ai un vis; eşti un visător…

22 Martie

… Atunci când te gândeşti să-ţi cumperi ceva din centru şi mergi pe la magazine care au dispărut de vreo zece ani…

21 Martie

Ştii că eşti pe drumul cel bun atunci când nu poţi explica clar activitatea ta prin intermediul vocabularului realităţii imediate, cotidiene, când îţi e greu să dai rapoarte.

21 martie

De ce oare ne încăpăţânăm să vrem să fim iubiţi nu pentru ceea ce suntem (inclusiv facem), ci iubiţi pur şi simplu, aşa, iraţional?

20 martie

Îi ajutăm pe ceilalți pentru că suntem puternici sau suntem puternici pentru că îi ajutăm pe ceilalți…

16 martie

Despre estetică
Simturile noastre apreciaza nu numai perfecțiunea, ci si acele linii sau direcții care se abat de la modelul perfect, urmarindu-l însă in punctele sale mai importante.

14 martie

A ţine ochii în pământ poate denota fie cea mai mare smerenie, fie cea mai mare mândrie…

12 martie

– Dar e prea scump!
– Nu contează, că m-a făcut să plâng!
*
– Dar este prea periculos!
– Nu contează, că m-a făcut să plâng…

10 Martie

Pactul cu îngerul
– Omule, dacă o ții tot asa, nu te văd bine deloc… si ai mai si semnat pactul ăla cu diavolul…
Mai bine semnează aici…

9 Martie

– Ce cărți mai citesti?
– ”Viețile nesfinților”.
O singură carte într-o infinitate de volume.

9 Martie

Ce nu iti place vezi peste tot…

8 Martie

… atunci cand ar mai fi destule de pus la punct dar nu te induri sa rupi tacerea…

6 Martie

Problema cu grijile nu e sa nu ai deloc, ci mai intai să ai, si apoi să nu mai ai.

4 Martie

Când o femeie este smerită, ea îşi depăşeşte propria condiţie. Smerenia asumată înseamnă putere, disciplină, bunăvoinţă, răbdare. (Acelaşi lucru e valabil şi pentru bărbaţi.)

3 martie

Tradiţionalist
Intelectualul tradiţionalist identifică, culege şi reuneşte elementele suplimentare şi interşanjabilee care vădit fac parte dintr-un întreg al fiecărei zile, pe care Pronia, negată de netradiţionalişti, ni le arată la vremea lor şi la vremea noastră.

3 Martie

Se spune că atunci când a venit regele, prin ’90, se strânsese un milion de oameni. Cineva a spus: “Uite cât de mulţi suntem, ar trebui să facem ceva…” La care un altul: “Suntem mulţi, e drept, dar… cam ăştia suntem toţi” …

29 februarie

– … Este un război complicat; până şi campionii de şah ar putea fi puşi în dificultate… Te pricepi la şah?
– Nu.
– Bine! Foarte bine! Dacă te-ai fi priceput, ai fi putut fi bătut…

29 februarie

Similitudini între produse şi oameni

Un produs, după un număr de ani, şi-a făcut treaba, şi-a împlinit menirea. Un produs aşa cum trebuie (mai ales în contextul actual, când un lucru bine făcut se întâlneşte din ce în ce mai rar) este nepreţuit – în sensul că nu îţi poti arată îndeajuns mulţumirea pentru el, preţul fiind fix, doar zâmbetul modest-stingher-grăbit al celui ce l-a făcut ne trimite recunoştinţa dincolo de noi, căci noi înşine nu ştim ce să facem cu ea, asemenea fumului de tămâie…

24 februarie

Horoscopul de azi: atenţie mărită şi totul va fi bine …

20 februarie

… Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă astăzi
să mai facem şi altceva
în afară de pâine

19 februarie

Te grăbeşti pentru că te aştepţi să eşuezi.

19 februarie

Fazanul împăiat din copilărie m-a învăţat
sa fiu un mare iubitor de animale

17 februarie

Ştiţi ce e umorul, umorul englezesc etc. Dar umorul românesc este acel umor care se suprapune perfect şi cu realitatea…

13 februarie

Deviza Uniunii Europene a fost, încă de la început, „Unitate în diversitate”. Se înţelegea că e vorba de diversitatea ţărilor aşa cum sunt, diferite între ele. Dar nu: se pare că e vorba de o diversitate forţată, de o „diversizare” a fiecărei ţări în parte atât din punct de vedere cultural (forţarea prin mijloace legislative a modificării moravurilor, valorilor şi obiceiurilor), cât şi prin încurajarea (în ultimele decenii)/impunerea (în prezent) a imigraţiei populaţiilor din alte continente, astfel încât, între ele, ţările să nu mai fie diferite între ele ci, dimpotrivă, identice, fără specific, personalitate sau memorie şi cetăţenii să devină, toţi, simpli consumatori, uşor de controlat.

… feb.

Orice relaţie este o potenţială „ruină” – aşadar fără construit şi reconstruit nu se poate…

10 februarie

În trecut era o vreme a „lupilor”, poate, dar şi a „câinilor”; însă acum este una a „oilor” – şi ce se-ntâmplă oare atunci când lupii ajung la oi?

8 februarie

veştile rele sunt deprimante
veştile pozitive sau despre sublim sunt siropoase
veştile despre cotidian sunt plictisitoare
……

8 februarie

De ce o fi atât de greu să punem în aplicare lucrurile simple, sănătoase, cu efect garantat?
Pentru că sunt cele mai preţioase! Şi ceea ce e valoros e greu de obţinut.

*

Salvarea nu e imposibilă pentru că e nepreţuită
ci pentru că nu reuşim să o privim în ochi

8 februarie

scriu Bună Ziua
în ziua asta care se tot încăpăţânează să se scrie cu Z mare
în toate limbile

6 februarie

De ce-mi plac pisicile:
O pisică poate veni la tine după un timp de absenţă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar şi tu vei fi tratat cu aceeaşi seninătate atunci când se va întâmpla să o neglijezi.

5 februarie

Duelul

“În copilărie am fost martor la un duel. Ascuns în tufişuri, i-am auzit pe cei doi războinici vorbindu-şi: – Care e secretul tău? A întrebat unul. – Eu mi-am perfecţionat lovitura executând-o de fiecare dată exact în acelaşi fel… Dar al tău? – Eu de fiecare dată am lovit diferit!
– Dar de ce şi-ar fi divulgat astfel cele mai importante secrete, de care depindea viaţa lor?
– Am înţeles mai târziu: niciunul nu ar fi încercat – şi nici nu ar fi reuşit – să se schimbe tocmai atunci…”

3 Februarie

N-ar trebui să căutăm frumuseţea – frumuseţea, ca şi aşteptarea nerăbdătoare a etapelor care ne marchează traseul scurtează şi mai mult timpul…

 

Secţiunea “citate”

Manastire – de Ion Pillat

Pe zari stravechi ca scoarte oltenesti,
Tesute-n flori si pasari de-amurgire,
Pe culmi te inaltai, sa implinesti
Logodna cerului cu ţara — manastire.

Si valea ca o carte s-a deschis,
Si-ntaia stea citi in ea prea bine,
Si ce-a fost trup de om s-a facut vis,
Si ce-a fost dor s-a impacat cu sine.

Si-n mine, si-n poiana, si pe drum
Deodata s-a intins atata pace
Ca Dumnezeu plutea ca un parfum
De fan cosit, cand claia se desface…

Si-as fi crezut ca totu-i zugravit
Si ca privesc, copil, o stampa veche,
De nu-mi venea — cand sters, cand deslusit —
Un zvon adanc de clopot la ureche.

 20 februarie

„Banalizarea artelor şi a literaturii, triumful presei de scandal şi frivolitatea politicii sunt simptome ale unui rău mult mai mare care chinuie societatea actuală: sacralizarea divertismentului drept valoare supremă şi scop ultim al existenţei noastre. Dacă în trecut cultura era o busolă, o călăuză şi un fel de conştiinţă care ne împiedica să întoarcem spatele realităţii, astăzi, în epoca falşilor idoli şi a postculturii, întâietatea spectacolului şi a superficialităţii a devenit o regulă care face ca orice conştiinţă morală, intelectuală şi politică să adoarmă, orbită şi anihilată dimpreună cu libertatea noastră” – Mario Vargas Llosa

3 februarie

“Cultura este ceea ce rămâne după ce uiţi tot.”

3 februarie

Mircea Eliade: „Conform tradiţiei biblice, după cădere, omul a pierdut raiul, adică posibilitatea de a comunica direct cu Dumnezeu, dar şi-a păstrat capacitatea de a vedea urmele divinului atât în natură, cât şi în propria lui conştiinţă. Dar, după „a doua cădere” (corespunzând „morţii lui Dumnezeu” anunţate de Nietzsche), omul modern a pierdut posibilitatea de a trăi sacrul la nivelul conştiinţei, deşi continuă să fie călăuzit de el în subconştient” – „Briser le toit de la maison.”, Gallimard, Paris, 1986.

QWxleGFuZHJ1IFYuIERhbnwx

Lecturi publice

11058181_1024729250931688_3993386472132055404_o

În ultima vreme am fost invitat la două cenacluri de poezie, unde am citit următoarele poeme:

Grădina ta,

Aceluia care este şi nu mai este,

Tablou de Dali,

Nu poţi să iei cu tine râul https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/09/19/poezie-fara-titlu-nu-poti-sa-iei-cu-tine-raul/

, respectiv:

Danse macabre https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/06/30/danse-macabre-poezie/

Eroul http://fictiuni.ro/2013/11/literatura/eroul/alexandrudan/

Obligaţi,

Psalm X http://fictiuni.ro/2014/09/fictiune/poezie-fictiune/psalm-x/alexandrudan/

Mulţumesc foarte mult atât echipei Cenaclului 9, cât şi poetului Daniel Vorona!

12514007_1070444753002236_4040205343734749669_o

 

 

Jurnal 25

10373794_730405077000568_7607699371598108912_n

3 ianuarie

Totul (o invatatura, o localitate, o legenda, un imperiu) exista, in definitiv, numai pentru a intra in memoria afectiva a cuiva. Toate acestea pot disparea, mai devreme sau mai tarziu, de pe fata pamantului, insa ceea ce e important este sa fi fost facuta publica existenta lor si sa fi apucat sa traiasca in inimi de oameni.

 31 ian. 2016

Se poate spune că strategia globală de a ne trăi viaţa ne-a reuşit, în măsura în care nu am întâlnit (sau provocat) impasuri intime majore care să ne fi depăşit capacitatea de a da un răspuns valabil în absolut.

Astfel, vârsta noastră finală ar fi timpul rămas la dispoziţie – un an sau mai mulţi – după acel examen “picat”, asemeni numărului de ani pe care îl mai are de trăit un condamnat după anii de ispăşire sau un penitent după spovedanaie, asemenea cozii scurtate (până când?) a unei şopârle ce încă se mai poate târî spre mai departe.

12 ianuarie

Nu eşti liber,

e ca la un raliu: dacă crezi că o poţi lua pe oriunde, te faci praf imediat;

e ca la un joc de şah sau de strategie: de fiecare dată nu te gândeşti la ce ai vrea imediat, ci la ce mutare e mai bună din punct de vedere strategic astfel încât, în final, să ajungi la victorie;

e ca în: design, artă, literatură: orice punct, cuvânt sau succesiune de astfel de elemente trebuie puse în locul cel mai potrivit având în vedere situaţia prezentă şi perspectivele viitoare;

e ca la master chef: mai mult sau mai puţin dintr-un ingredient, şi va trebui să arunci mâncarea.

Problema nu o reprezintă obstacolele (cele externe şi cele impuse de standardele tale), ci a găsi acel, uneori, fir câştigător care să unească puncul „A” cu punctul „Z”.

Fii relaxat, deoarece însăşi situaţia îţi va dicta ce să faci (mutarea potrivită) şi ce este nevoie să fii (simplu pion sau erou).

 22 ianuarie

Cum adică planete aliniate? Si daca-s dispuse oblic nu-i bine?

 23 ianuarie

– Iar s-a tăiat curentul: zero net, tv – de fapt nu vezi nimic, decât negru, ca şi cum nici n-ai deschide ochii, fără căldură… Ce facem?
– Trăim din amintiri: filmul vieţii, Edenul…

24 ianuarie

Un intelectual interbelic a fost acuzat de comunisti sub motiv ca e nostalgic fata de epoca burgheză recent detronata. El a raspuns: ba, mai mult: sunt un nostalgic al evului mediu…

24 ianuarie

Ceea ce spui că, oficial, nu se vede, se cheamă “consecinţele faptelor”: a purta în continuare în cârca sufletului sufletul a tot ce ucizi.

25 ianuarie

… Agentul Barneveret se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât agentul întrebă:
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai urechi atât de mari?
– Ca să te pot auzi mai bine.
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai ochi atât de mari?
– Ca să te pot vedea mai bine.
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai mâini atât de mari?
– Ca să te pot apuca mai bine.
– Da’, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura?
– Ca să te pot înghiţi mai bine.
N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-l înghiţi pe bietul agent…

7 ianuarie

Despre „Boia şi alţi demoni” ai „demitizării”, din emisiunea de ieri seara cu Alex Ştefănescu (preluare liberă):

– E Crăciun, mie îmi place Moş Crăciun, atunci, în ziua aia, eu cred în Moş Crăciun, deşi cu toţii ştim, ca şi mulţi copii, că de fapt nu există, că e tatăl copilului, care… Dar intrăm în sărbătoarea aia, e un sentiment… – şi deodată apare Boia, strigând cu mâna ridicată: Dar nu există Moş Crăciun! – Ştim, ştim!… Dar nu vrei să ne laşi şi pe noi să ne bucurăm de sărbătoare?

– Un iubit îi spune iubitei: Eşti cea mai frumoasă din lume! (Fireşte că nu are cum să fie, sunt miliarde de femei, dar el iubeşte, aşa simte, în el se concentrează toată starea respectivă… – Şi apare Boia, care spune: Ştiinţific, nu e! – Nu e, ştim, dar e o stare, un sentiment trăit de omul ăla…

– Să ne imaginăm că am fi pe câmpul de luptă. Unul dintre noi spune: Fraţilor! Suntem urmaşii lui Ştefan Cel Mare, care nu a pierdut nicio bătălie! Apare Boia: Ba da, a pierdut nu ştiu ce bătălie, în nu ştiu ce an! … – Bine, probabil aşa o fi, dar aveam noi nevoie de asta, acum, în prag de bătălie decisivă?

7 ianuarie

„Rezolvarea” teoriei „demitizării trecutului românilor”:
Numai vreo trei eroi, figuri istorice proeminente sau sfinţi dacă am avut – deşi sfinţi au fost cu siguranţă sute, măcar prin peşterile din toată ţara – ba chiar şi unul singur, indubitabil atestat ştiinţific, tot ar fi de ajuns, tot înseamnă că avem un model de urmat!

29 decembrie 2015

Noaptea trecută mi s-a părut că am auzit o maşină de deszăpezire… Aha, mi-am spus eu în semiadormirea mea, întâi or fi trecut nişte maşini de făcut zăpadă (că nu a nins deloc), şi apoi astea, cu deszăpezirea, ca nu cumva municipalitatea să fie acuzată că e depăşită de problema zăpezii… toate astea de dragul contribuabilului…

21 decembrie

Dacă nu ai simţul umorului, vei avea parte de … tragedii.

18 decembrie 2015

(de când cu protestul ciobanilor…)

Atacând toate elementele Mioriţei, duşmanul a vrut să verifice teza – greşită – că noi ne-am resemna…

25 ianuarie la 10:46 · București ·

Despre cum a fost publicat volumul de poezii Epifania a poetului Daniel Turcea aflăm din Memoriile ÎPS Bartolomeu, care, aflându-se în biroul lui Marin Preda de la Editura Cartea Românească, în anul 1978, povesteşte că, nefiind de găsit un astfel de cuvânt în dicţionar în acel timp, Preda, care trebuia să aprobe coperţile câtorva cărţi noi
printre care şi pe cea a poetului Turcea, nelămurit, îl întreabă:
„ – Părinte, ce’nseamnă Epifania? Dumneata trebuie să ştii.
– Cum să-ţi spun, domnule Preda, am încercat eu să evit cuvântul
«revelaţie», epifania este o descoperire năprasnică, un fel de inspiraţie… asta e!, inspiraţie, aşa ca atunci când, de pildă, scrii un roman, trebuie să inventezi un personaj intermediar, la care nu te-ai gândit, n-ai nicio idee despre cum ar fi sau cum să-l cheme, şi deodată ideea îţi vine, aşa, din senin… tocmai când îţi trebuie…, cam asta înseamnă cuvântul epifanie…
– Da’ nu e mistic!
– Ei, cum o să fie mistic?
– Bine, se aprobă, a conchis Preda punându-şi semnătura.” (Valeriu
ANANIA, Memorii, Cronologie de Ştefan Iloaie, Iaşi, Editura Polirom,
2011, pp. 670-671).

11 ianuarie

DIN ÎNȚELEPCIUNEA CĂLUGĂRULUI SIMEON de la Muntele Athos

Cine este cel mai bun profesor?
– Suferinta.
Iar cel mai rau profesor?
– Placerea.
Care este insusirea cea mai rara?
– Capacitatea de a da.
Cea mai buna insusire?
– Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificila insusire?
– Capacitatea de a tacea.
Care este cea mai importanta insusire?
– Capacitatea de a cere.
Care este cea mai necesara abilitate?
– Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasa lupta?
– Cea fanatica.
Care este obiceiul cel mai neplacut?
– Cheful de cearta.
Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multa.
Care persoana este cea mai puternica?
– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.
Care persoana este cea mai slaba?
– Oricine se simte mai puternic.
Care este persoana cea mai inteligenta?
– Cea care isi urmeaza inima.
Ce afectiune este cea mai periculoasa?
– Atasamentul de corpul fizic.
Cine este cel mai sarac?
– Cine iubeste cel mai mult banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.
Cine este cel mai slab?
– Care invinge pe altii.
Cine este cel mai puternic?
– Care invinge pe sinele sau.
Cum sa te lupti cu problemele?
– Cu bucurie.
Iar cu suferinta?
– Cu rabdare.
Care este semnul unui suflet sanatos?
– Credinta.
Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.
Care sunt semnele actiunilor gresite?
– Iritarea.
Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufleteasca.

28 ianuarie

Italianul Antonio Maria Graziani, în 1564, despre despre armata moldoveană din timpul lui Ştefan cel Mare:
”Oamenii sunt de felul lor şireţi, cu trupul înalt şi vârtos şi sunt cruzi în război. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreţ de duşman şi încredere în sine încât cu puţine forţe au bătut adeseori chiar oştiri puternice de ale vecinilor lor. Au fost supuşi de turci mai mult din faptul că erau slăbiţi de dezbinările dintre ei decât înfrânţi în luptă”

18 ianuarie

“Agresiunea ideologică a declanșat o nevoie urgentă de regăsire a ființei tale profunde, de căutare, cu maximă seriozitate, a unui teren solid, unde să-ți plasezi eforturile, inaccesibil vicisitudinilor politicii și opresiunii. Acest efort a condus pe unii dintre noi spre marea tradiție, spre căutarea constantelor fundamentale ale spiritului uman, singurele ce puteau oferi rațiuni valabile și curajul necesar pentru a-ți continua lucrul. “
(Mai reţineţi un nume: ) Horia Bernea

18 ianuarie

Simplu, dar…
“A fi actual înseamnă să cucereşti permanenţele în realitatea vie a concretului!”
Ernest Bernea

22 ianuarie

Tematica celor 250 de scrisori trimise de N. Steinhardt lui Virgil Ierunca in perioada 1967–1983 si adunate in acest volum este cat se poate de diversa. Steinhardt ii vorbeste prietenului sau de la Paris despre viata culturala bucuresteana – publicatii, expozitii, concerte, conferinte; comenteaza carti, inclusiv cartile proprii, aparute sau in curs de redactare, si comenteaza emisiunile Europei Libere; trimite corecturi pentru textul Jurnalului fericirii in varianta de care urma sa se ocupe Virgil Ierunca; povesteste despre prietenii sai, dintre care multi ii fusesera tovarasi de detentie.

Dar aceasta extraordinara diversitate este stransa laolalta de o viziune unificatoare asupra lumii. Aceasta viziune nu vine dintr-o idee, ci din uimirea unui om care constata ca totul – fiecare gest, lucru si intamplare – se poate deschide catre un sens, daca e asezat in lumina credintei. Totul poate fi inteles asa: un film de Antonioni, o carte, o boala, o intalnire.

(Nicolae Steinhardt, „Dumnezeu in care spui ca nu crezi”)

1122_1028033443922174_3922925113747785386_n

 

 

Apariţie în ziarul “Lumina literară şi artistică” de duminică, 20 dec./ Jurnal 24

Suplimentul “Lumina literară şi artistică” apare lunar împreună cu ziarul Lumina şi poate fi găsit, de regulă, în biserici. Voi fi prezent cu o grupare de versuri sub denumirea “Din pseudopsalmi”…

Şi acum Jurnalul:

18 dec.

Când oamenii n-au ce face, se apucă să serbeze Crăciunul înainte de vreme…

9 decembrie

Aţi observat că, pe măsură ce imităm americăneşte ţurţurii şi zăpada, fenomenele în chestiune devin tot mai rare?

10 decembrie

Distanţa dintre Moş Crăciun şi un moş crăciun deghizat pentru evenimente e mai mare decât cea dintre existenţa şi nonexistenţa lui Moş Crăciun …

7 decembrie

… atunci când, seara, reciteşti ultimele pagini pe care le-ai citit (/revezi o parte din serialul vizionat) cu o seară înainte pentru că nu mai ţii minte despre ce a fost vorba, deoarece erai mort de oboseală, astfel încât de fiecare dată nu rămâi decât cu o treime din cât citeşti/vizionezi şi per total parcurgi totul… de mai multe ori

3 decembrie

– Tre’ să-mi iau şi eu o cristoaie…
– O ce?
– O vestă de-aia, gen şi cu unii, şi cu alţii – să-mi ţină şi de frig, şi de cald…

9 decembrie la

Nu ar conta faptul că au loc, tot mai mult, manifestări (culturale sau sociale) în ideea: „Dar sensul, mesajul, nu are importanţă pentru noi, nu e intenţionat”; ceea ce contează însă este faptul că se înlocuieşte mesajul conştient cu mesajul inconştient (sau neasumat).

8 decembrie

Tăcerea e sfântă, inacţiunea – şi mai şi!

7 decembrie

Viaţa reală este acel ceva în care suferinţa te aruncă din ceea ce făceai, din confortul artificial în care te refugiaseşi.

1 decembrie (de ziua naţională)

Unii sunt nemulţumiţi de România şi nu vor să mai audă de ea, dar tocmai nemulţumirea este ceea ce-l ţine pe patriot în priză…

29 noiembrie

N-aş vrea ca, după moarte, să ajung la nişte treceri cu bară, asemănătoare celor de la metrou, unde să depind de bunăvoinţa cerşetorilor care aşteptau la porţile bisericilor, pe lângă care treceam lăsându-i cu mâna întinsă…

9 decembrie

… Dacă vremea e aşa frumoasă
sunt oare valurile
mai puţin periculoase?

4 decembrie

Ce învăţături să tragem din poza de faţă? Să ne facem samurai sau… japonezi?
Nu! Nici el nu ne-ar aprecia pentru asta…
Este vorba despre un scriitor (Yukio Mishima) care a promovat identitatea, valorile, spiritualitatea neamului său.
Noi, pe când?

MishimaYukioSamurai