Articol în revista ieşeană “Cronica veche”, Anul VI, nr. 7-8(66/67), iulie-august 2016

UntitledCr2

(https://cronicaveche.wordpress.com/2016/07/26/cronica-veche-anul-vi-nr-7-8-6667-iulie-august-2016/ )

“Ce iei cu tine/ la ce n-ai renunţa, în polis-ul aglomerat?”

Ce aş lua ca să rezist în aglomerarea urbană (care este totuşi mediul meu de viaţă)? Trei lucruri…? Un obiect mai de preţ?

Primul lucru fără de care nu putem merge mai departe în aventura vieţii noastre este chiar această întrebare. Pentru că a ne întreba dacă nu cumva noi înşine suntem într-o oarecare măsură rătăciţi în tumultul oraşului, la fel cum am fi într-o insulă pustie, tocmai acesta este lucrul care ne poate salva.

Privind altfel lucrurile, de ce ne-am teme să fim pe o insulă izolată în mijlocul oceanului? Oare pentru că ne e frică de întâlnirea cu noi înşine? Pe insulă ne-ar apăsa probabil coerenţa (şi liniştea) exteriorului, în vreme ce noi înşine nu ne-am dobândit propria coerenţă…

În megaoraş, invers, uriaşa mişcare browniană, diversitatea contradictorie, mulţimea tentaţiilor dar şi a ameninţărilor traiului de zi cu zi ne asediază puţina coerenţă pe care am reuşit să ne-o construim.

Iar singurătatea, pe insulă ori în oraş, poate fi aceeaşi, indiferent de numărul oamenilor (în esenţă, străini) din jurul nostru …

Insula este pentru oamenii puternici, dar la fel şi polis-ul; haosul, legea acestuia din urmă, intră într-un război de uzură cu ordinea valorilor noastre individuale – în măsura în care le mai avem. Echilibrul sănătos al urbanului: nici să domine o singură personalitate, dar nici să nu se dilueze personalităţile-celule, astfel încât să avem de-a face cu o sumă de indivizi de aceeaşi genă incertă ca şi ansamblul din care fac parte.

Insula, locul plăcut al marinarului singuratic, evocă factorul uman, liber dar conştient de propria-i identitate, de vreme ce a preferat să fugă de lume pentru ca să scape intact; civilizaţia la apogeul ei înseamnă rezultatele omului, „mai eficiente” decât omul: maşina şi sistemul implacabil. Din când în când, factorul uman trebuie să salveze lumea de ea însăşi.

Comunitatea iniţială, tradiţională, formată pe principii natural-arhetipale – satul, urmaşul romanului „fossatum” (aşezare întărită) era menit să apere de exterior – dar şi în interior – un set de valori comune, în primul rând spirituale şi morale, în vreme ce comunitatea modernă, creată forţat, este un mix de valori diferite şi de antivalori.

Criza omului modern este în primul rând criza identităţii, setea de sens existenţial.

Zgomotul neîncetat al mulţimii din jur ne atrage atenţia numai asupra exteriorului. Spunea Pascal că tot răul umanităţii vine dintr-o singură cauză: inabilitatea omului de a sta liniştit într-o cameră…

Căutând situaţii ideale riscăm să nu le găsim, căci nu acesta este sensul: aceluia care căuta o mănăstire cât mai pe gustul său, un mare duhovnic i-a spus: trebuie ca tu să faci mănăstirea, prin trăirea ta. Acesta e secretul: trebuie să asimilăm ceea ce poate însemna „lumea cea bună” sau lumea în proporţiile echilibrate, o lume poate sortită utopicului, deoarece lumea este mereu supusă exagerărilor factuale; iar apoi trebuie să fim în stare să reconstruim acea lume şi într-un teren pustiu, şi în haosul modern. Altfel, degeaba ne lăudăm cu trecutul glorios, toate valorile rămân piese de muzeu dacă nu ne facem din ele un mod de viaţă.

Cât despre aceia care încă se tem că, în lume trăind, şi-ar putea pierde sufletul … tocmai de aceea nu-l vor pierde. Iar sufletul ce încă n-a găsit răspunsul căutat, să ştie că răspunsul l-a găsit deja pe el; dacă este sincer cu el însuşi, totul este o chestiune de timp…   

Aşadar, dacă ar fi să iau ceva cu mine spre a-mi găsi salvarea… Ce ar putea fi? (Ce obiect sau lucru poate lua cineva pe lumea cealaltă?)

Eu mi-aş lua Întrebarea, setea pentru Sens şi pentru Adevărul vieţii.

Şi aş mai păstra pururea în oceanul inimii o mică insulă cu o mănăstire în vârf de munte.

 

Alexandru V. Dan

Panseuri (27)

9 iun.

redhawk6Ploaia stinge ipocrizia culorilor şi ne aduce liniştea unui singur gând

*

20 Mai

13165866_773898795975694_8518089630944571928_nÎntr-o tavernă dintr-un port, doi marinari:
– Şi zi, căpitane, sirenele, cele care te fac să-ţi pierzi minţile, care îţi otrăvesc sufletul şi trupul ţi-l usucă, există oare cu adevărat?
– Băiete, sirenele, cele care îţi otrăvesc sufletul şi minţile şi trupul ţi-l usucă, chiar există… numai că-i vorba mai degrabă de-o metaforă…

*

16 mai

13087727_1275182422511375_7103964218858907548_nDegeaba e frumos sau urât afară, ceea ce contează e vremea din interiorul tău…

*

4 iunie

13321624_596156263878855_4279692435702805946_nPromisiunea cu referire nu la aceeași lume în alt interval de timp, ci la ea însăşi, ca portal al scăpării.

*

18 mai  

Din neamul meu, dinspre bunica: Ion Galgoţi, vicetribun în armata lui Avram Iancu:
(Ce straniu, să urmăreşti, într-o carte plină de lupte şi bătălii, dacă strămoşul tău le-a supravieţuit sau nu…) Sau ce straniu că am dat exact peste cartea cu pricina, pe o tarabă, în oraş…

13226887_589494394545042_4312108697742529074_n4 mai  

Cine vrea să rămână amic numai cu cei care i se aseamănă va rămâne numai cu el însuşi

5 mai  

Beneficiem de o educație atât de exactă şi în câmpul muncii ne desfășurăm activitatea atât de instinctivo-artistic!

12 mai   

În vise ne povestim ce ni s-a mai întâmplat în realitate

15 Mai

Niciodată o situație nu e atât de rea pe cât pare, deoarece teoria este inflexibilă, negația pe care o aduce e completă, iar varianta de moment pare absolută. Dar un singur element nou poate schimba totul, deoarece inflexibilitatea are nevoie de confirmări identice, repetate la nesfârșit.

15 mai

– Frumuseţea: un dat fără de care eşti nefericit…
– Uite-te la păunii ăştia, toată viaţa în cuşcă pentru că sunt atât de frumoşi!

19 Mai

Frica… cunoaşte motive care răspund la primul „De ce?”, dar nu şi la următoarele…

25 Mai

Mai mult decât contradicţiile de opinii referitoare la anumite subiecte, în societate se manifestă fenomenul prin care numai o minoritate de indivizi este interesată de subiectele importante pentru om. Deci există un alt soi de „dispută”, şi anume cea axată pe preferinţa referitoare la subiecte.

De asemenea, dispare tot mai mult aplecarea individului spre a recepta cultura interpretând şi aplicând ideile (atât în plan personal, cât şi, la fel de important, în plan social) (în definitiv, nu se mai face legătura între periculozitatea unor idei şi realitatea pe care foarte uşor aceste idei o pot anima); de fapt, boala principală a omului este incapacitatea de a face legături: chiar şi atunci când el cunoaşte cum este bine să stea lucrurile în teorie, nu aplică teoria.

9 iunie  

De ce oare pun ăştia muzică in magazine, ca să dansăm când cumpărăm?

14 iunie  

Fiecare dimineaţă ne îmbie: “Hai, priveşte lucrurile superficial!”

*

Ceea ce-l temperează pe omul josnic e laşitatea.

17 iunie  

SF-ul ca metaforă: mutantul ca individ care foloseşte dublul standard, atât între situaţii identice în principiu, cât şi între ceea ce crede el şi ceea ce face. O societate (o omenire) de mutanţi.

19 iunie

Când este un tablou reuşit? Nu neapărat atunci când imită perfect realitatea (şi nici când o ignoră modernist), ci când reuşeşte să dezvăluie zâmbetul, lumina interioară a personajului.

28 iunie  

Realitatea se construieşte cu materialul suprarealităţii, dar noi nici măcar de realitate nu avem timp…

29 iunie  

Dacă te obişnuieşti să dai mereu ordine, te faci singur mai bătrân decât eşti; iar dacă îţi place să fii ascultător, rămâi mai tânăr…

5 iulie  

Explicaţia votului la Brexit, pe grupe de vârstă: “Cine nu este oleacă socialist la 20 de ani, liberal la 30 şi conservator după 40, ăla nu este om normal.” – Caragiale

*

Din lecturi:

„Când spun că o femeie e frumoasă, eu îi mut centrul fiinţei dintr-o ipostază reală într-una ideală, căci frumuseţea nu e un atribut real, un soi de etichetă pe care i-o pot lipi femeii după cum mă taie capul, ci frumuseţea decurge dintr-o corespondenţă ce leagă femeia de cânpul ideal al proporţiilor frumoase. Proporţiile sunt valabile în sine şi nu se schimbă, de aceea de ele depinde impresia de frumuseţe pe care femeia o lasă.”

„Adevărul, binele, frumosul, ca să pomenesc clasicele valori, nu stau la cheremul omului, căci au un sens transcendent asupra căruia nu avem influenţă. Omul le poate cel mult altera pentru o vreme …”

„Chiar dacă percepţia axiologică i se schimbă omului de-a lungul secolelor, valorile rămân neschimbate, asemenea unor modele scutite de corupţie.

Aşa cum legile naturii nu sunt creaţii umane, ci doar descoperiri, la fel valorile, departe de a fi plăsmuite, sunt cadrul de orientate ce-i dau omului sens. Ele ne ghidează pe noi, nu de-a-ndoaselea”. Sursa: Gheorghe Ceausu, Pe drumul gandirii axiologice, Ed. Paideia, Buc., 2014 (Articol Rom. Lit. de Sorin Lavric)

13581943_1239997156031708_4456858258410224874_o

Poezia mea revoluţionară “Despre…” în Ficţiuni.ro/26.05.2016

Despre smerenie numai de bine

 

 
În drum spre casă când mă simt cel mai bine

cumpăr de la plafar alimente bio

fără e-uri iniţium grăsimi nitraţi

aditivi adezivi

fără zahăr sau mai rău aspartam

neinjectate

legume şi fructe genetic nemodificate

de peste şisturi neeexploatate

coapte cu răbdare nu prin iradiere

fără pesticide

pe coajă ori în pulpă

 

apă fără clor

sare fără iod

sodiu fără benzotat de sodiu

pastă de dinţi fără fluor

 
ca şi cum toate astea v-ar da un fior

 
precum o albină

culeg ce mai e bun din oraşul ăsta murdar

la care mâine mă voi reîntoarce

 

şi îmi mai procur la suprapreţ sau ilegal

rezerve fără mercur

de: becuri, vaccine şi peşte răpitor

vreo două carduri cu device-uri de urmărire

EAN 666 extirpate

şi de la o bătrână lăptăreasă eliberată pe cauţiune

câte un rând de ii

de cânepă, bumbac şi in

 

la urmă pe ploaie nostalgic cutreier anticariate în căutare

de scrieri generoase

care să nu dea iama în viaţa celuilalt

de studii despre cât de scump ne-am dobândit cândva demnitatea

pentru un an

de cărţi cu rugăciuni salubrizante

în ediţii vechi neecumenizate

 

ca pentru un suflet pereche

ca pentru cineva ce vede dincolo de campanii

sau poate pentru un alter ego

acasă depun toate aceste trofee cu pasiune adunate

pe rafturi ca într-un sanctuar obosit

unde mereu găseşti câte un loc liber

ca la minunea cu pâinea şi peştii

naturali

 

ca şi cum aş avea timp de toate astea vreodată

 

iar înainte de culcare mă izolez fonic şi vizual

elimin sursele de iradiaţie

wi-fi routere TV parabolice smart-uri

închid noptiera-cuptor cu microunde

oxigenez aerul cu o capsulă

astfel încât în somn

sufletul măcar

să se regenereze

linkul: http://fictiuni.ro/2016/05/fictiune/poezie-fictiune/despre-smerenie-numai-de-bine/alexandrudan/

4664625a_img

Jurnal (26) Număr special de sărbători

20 aprilie

De ce ne-ar mai interesa cărţile sau poveştile lumii, de ce am mai aştepta vorbe, dacă nu am căuta, mai mult inconştient, în zidăria concretului, un ceva inedit, o anumită piesă în care să putem identifica o formulă de scăpare capabilă să ne scoată din carcera cotidianului?

18 aprilie

Nici nu ne dăm seama ce dar – ba chiar însuşire – a primit omul: viaţa pe pământ îi este finită, în sensul că există deasupra lui mereu acea sabie a lui Damocles a morţii; dar ceva scapă acestei reguli, ceva nu se potriveşte cu ansamblul aflat sub semnul vremelnicului: omul, cu gândul său, poate ajunge dincolo de finit, la Dumnezeu. Gândind la moarte te înfiori, eşti în logica finitului; gândind la (ideea de) Dumnezeu, ieşi din această logică. Acest indiciu ne arată că omul poate excede moartea şi finitul.

13 aprilie

Lumea se va sfârşi pentru că adevărul-la-prima-vedere se va impune, fatal-cantitativ, asupra adevărului profund; şi pentru că oamenii cred că adevărul se construieşte neîncetat, în vreme ce el există deja, aşteptând să fie descoperit.

13 aprilie

Şi dacă am privi diferenţa de opinii nu ca varietate spontană şi liberă din partea oamenilor, ci ca reacţie de susţinere sau de chestionare a ideilor (aceleaşi întotdeauna) propagate masiv de mass media mainstream?

14 aprilie

Să nu ne lăsăm supăraţi atunci când cineva ne face vreun rău fără să vrea,
dar să nu fim nici violenţi cu cei care doar au intenţii rele faţă de noi…

11 aprilie

Ceea ce este sufletul pentru trup este recunoştinţa în raport cu tot ceea ce primim şi cu bucuria dăruirii; ce alt rost să aibă obiectele care ne sunt oferite şi pe care le dăm la rându-ne mai departe (ele rămânănd invariabil în aceeaşi mulţime a obiectelor) şi trupul, care ne plimbă un drum?

8 aprilie

Suntem nişte bestii, nişte vânători; să avem mereu în minte asta şi ne vom comporta precum mieluşeii.
*
Dacă te ciocneşte cineva, spune-i: “Hristos a înviat”!

5 aprilie

Dacă nu accepţi alte idei, cum oare ai făcut de le-ai acceptat pe cele pe care le ai deja?

3 aprilie

Numele tău este ceea ce ești nevoit să întâmpini, greșelile pe care le faci mereu, dar numele tău este mai ales gândul luminos care îţi aparţine numai ție si care plutește mereu deasupra ta.

2 aprilie

Raiul trebuie să însemne lipsa absolută a grijilor.

31 martie

Cine n-are loc în viață de cărți de filozofie, să le pună pe Kant…

30 martie

Când oamenilor le merge bine, sunt mai dispuși să empatizeze; când o duc rău, au tendința să-şi înrăutăţească şi mai mult situaţia; dar atitudinea binevoitoare poate transforma iadul comun în rai, prin renunțarea la iadul personal.

26 Martie

Să amintim oamenilor lucruri pe care nu le cunosc… să-i învăţăm ceea ce ştiu.

26 Martie

Dintr-un film:
– Nu-mi place de tine, nu ai un vis; eşti un visător…

22 Martie

… Atunci când te gândeşti să-ţi cumperi ceva din centru şi mergi pe la magazine care au dispărut de vreo zece ani…

21 Martie

Ştii că eşti pe drumul cel bun atunci când nu poţi explica clar activitatea ta prin intermediul vocabularului realităţii imediate, cotidiene, când îţi e greu să dai rapoarte.

21 martie

De ce oare ne încăpăţânăm să vrem să fim iubiţi nu pentru ceea ce suntem (inclusiv facem), ci iubiţi pur şi simplu, aşa, iraţional?

20 martie

Îi ajutăm pe ceilalți pentru că suntem puternici sau suntem puternici pentru că îi ajutăm pe ceilalți…

16 martie

Despre estetică
Simturile noastre apreciaza nu numai perfecțiunea, ci si acele linii sau direcții care se abat de la modelul perfect, urmarindu-l însă in punctele sale mai importante.

14 martie

A ţine ochii în pământ poate denota fie cea mai mare smerenie, fie cea mai mare mândrie…

12 martie

– Dar e prea scump!
– Nu contează, că m-a făcut să plâng!
*
– Dar este prea periculos!
– Nu contează, că m-a făcut să plâng…

10 Martie

Pactul cu îngerul
– Omule, dacă o ții tot asa, nu te văd bine deloc… si ai mai si semnat pactul ăla cu diavolul…
Mai bine semnează aici…

9 Martie

– Ce cărți mai citesti?
– ”Viețile nesfinților”.
O singură carte într-o infinitate de volume.

9 Martie

Ce nu iti place vezi peste tot…

8 Martie

… atunci cand ar mai fi destule de pus la punct dar nu te induri sa rupi tacerea…

6 Martie

Problema cu grijile nu e sa nu ai deloc, ci mai intai să ai, si apoi să nu mai ai.

4 Martie

Când o femeie este smerită, ea îşi depăşeşte propria condiţie. Smerenia asumată înseamnă putere, disciplină, bunăvoinţă, răbdare. (Acelaşi lucru e valabil şi pentru bărbaţi.)

3 martie

Tradiţionalist
Intelectualul tradiţionalist identifică, culege şi reuneşte elementele suplimentare şi interşanjabilee care vădit fac parte dintr-un întreg al fiecărei zile, pe care Pronia, negată de netradiţionalişti, ni le arată la vremea lor şi la vremea noastră.

3 Martie

Se spune că atunci când a venit regele, prin ’90, se strânsese un milion de oameni. Cineva a spus: “Uite cât de mulţi suntem, ar trebui să facem ceva…” La care un altul: “Suntem mulţi, e drept, dar… cam ăştia suntem toţi” …

29 februarie

– … Este un război complicat; până şi campionii de şah ar putea fi puşi în dificultate… Te pricepi la şah?
– Nu.
– Bine! Foarte bine! Dacă te-ai fi priceput, ai fi putut fi bătut…

29 februarie

Similitudini între produse şi oameni

Un produs, după un număr de ani, şi-a făcut treaba, şi-a împlinit menirea. Un produs aşa cum trebuie (mai ales în contextul actual, când un lucru bine făcut se întâlneşte din ce în ce mai rar) este nepreţuit – în sensul că nu îţi poti arată îndeajuns mulţumirea pentru el, preţul fiind fix, doar zâmbetul modest-stingher-grăbit al celui ce l-a făcut ne trimite recunoştinţa dincolo de noi, căci noi înşine nu ştim ce să facem cu ea, asemenea fumului de tămâie…

24 februarie

Horoscopul de azi: atenţie mărită şi totul va fi bine …

20 februarie

… Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă astăzi
să mai facem şi altceva
în afară de pâine

19 februarie

Te grăbeşti pentru că te aştepţi să eşuezi.

19 februarie

Fazanul împăiat din copilărie m-a învăţat
sa fiu un mare iubitor de animale

17 februarie

Ştiţi ce e umorul, umorul englezesc etc. Dar umorul românesc este acel umor care se suprapune perfect şi cu realitatea…

13 februarie

Deviza Uniunii Europene a fost, încă de la început, „Unitate în diversitate”. Se înţelegea că e vorba de diversitatea ţărilor aşa cum sunt, diferite între ele. Dar nu: se pare că e vorba de o diversitate forţată, de o „diversizare” a fiecărei ţări în parte atât din punct de vedere cultural (forţarea prin mijloace legislative a modificării moravurilor, valorilor şi obiceiurilor), cât şi prin încurajarea (în ultimele decenii)/impunerea (în prezent) a imigraţiei populaţiilor din alte continente, astfel încât, între ele, ţările să nu mai fie diferite între ele ci, dimpotrivă, identice, fără specific, personalitate sau memorie şi cetăţenii să devină, toţi, simpli consumatori, uşor de controlat.

… feb.

Orice relaţie este o potenţială „ruină” – aşadar fără construit şi reconstruit nu se poate…

10 februarie

În trecut era o vreme a „lupilor”, poate, dar şi a „câinilor”; însă acum este una a „oilor” – şi ce se-ntâmplă oare atunci când lupii ajung la oi?

8 februarie

veştile rele sunt deprimante
veştile pozitive sau despre sublim sunt siropoase
veştile despre cotidian sunt plictisitoare
……

8 februarie

De ce o fi atât de greu să punem în aplicare lucrurile simple, sănătoase, cu efect garantat?
Pentru că sunt cele mai preţioase! Şi ceea ce e valoros e greu de obţinut.

*

Salvarea nu e imposibilă pentru că e nepreţuită
ci pentru că nu reuşim să o privim în ochi

8 februarie

scriu Bună Ziua
în ziua asta care se tot încăpăţânează să se scrie cu Z mare
în toate limbile

6 februarie

De ce-mi plac pisicile:
O pisică poate veni la tine după un timp de absenţă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, dar şi tu vei fi tratat cu aceeaşi seninătate atunci când se va întâmpla să o neglijezi.

5 februarie

Duelul

“În copilărie am fost martor la un duel. Ascuns în tufişuri, i-am auzit pe cei doi războinici vorbindu-şi: – Care e secretul tău? A întrebat unul. – Eu mi-am perfecţionat lovitura executând-o de fiecare dată exact în acelaşi fel… Dar al tău? – Eu de fiecare dată am lovit diferit!
– Dar de ce şi-ar fi divulgat astfel cele mai importante secrete, de care depindea viaţa lor?
– Am înţeles mai târziu: niciunul nu ar fi încercat – şi nici nu ar fi reuşit – să se schimbe tocmai atunci…”

3 Februarie

N-ar trebui să căutăm frumuseţea – frumuseţea, ca şi aşteptarea nerăbdătoare a etapelor care ne marchează traseul scurtează şi mai mult timpul…

 

Secţiunea “citate”

Manastire – de Ion Pillat

Pe zari stravechi ca scoarte oltenesti,
Tesute-n flori si pasari de-amurgire,
Pe culmi te inaltai, sa implinesti
Logodna cerului cu ţara — manastire.

Si valea ca o carte s-a deschis,
Si-ntaia stea citi in ea prea bine,
Si ce-a fost trup de om s-a facut vis,
Si ce-a fost dor s-a impacat cu sine.

Si-n mine, si-n poiana, si pe drum
Deodata s-a intins atata pace
Ca Dumnezeu plutea ca un parfum
De fan cosit, cand claia se desface…

Si-as fi crezut ca totu-i zugravit
Si ca privesc, copil, o stampa veche,
De nu-mi venea — cand sters, cand deslusit —
Un zvon adanc de clopot la ureche.

 20 februarie

„Banalizarea artelor şi a literaturii, triumful presei de scandal şi frivolitatea politicii sunt simptome ale unui rău mult mai mare care chinuie societatea actuală: sacralizarea divertismentului drept valoare supremă şi scop ultim al existenţei noastre. Dacă în trecut cultura era o busolă, o călăuză şi un fel de conştiinţă care ne împiedica să întoarcem spatele realităţii, astăzi, în epoca falşilor idoli şi a postculturii, întâietatea spectacolului şi a superficialităţii a devenit o regulă care face ca orice conştiinţă morală, intelectuală şi politică să adoarmă, orbită şi anihilată dimpreună cu libertatea noastră” – Mario Vargas Llosa

3 februarie

“Cultura este ceea ce rămâne după ce uiţi tot.”

3 februarie

Mircea Eliade: „Conform tradiţiei biblice, după cădere, omul a pierdut raiul, adică posibilitatea de a comunica direct cu Dumnezeu, dar şi-a păstrat capacitatea de a vedea urmele divinului atât în natură, cât şi în propria lui conştiinţă. Dar, după „a doua cădere” (corespunzând „morţii lui Dumnezeu” anunţate de Nietzsche), omul modern a pierdut posibilitatea de a trăi sacrul la nivelul conştiinţei, deşi continuă să fie călăuzit de el în subconştient” – „Briser le toit de la maison.”, Gallimard, Paris, 1986.

QWxleGFuZHJ1IFYuIERhbnwx

din Pseudopsalmi [tot textul aici]

1511473_537989209695561_1855361081140788007_nGrupările de versuri sunt distincte între ele – ca şi când ar face parte din “psalmi” care s-ar fi salvat parţial sau ca şi cum am sublinia ceea ce ne interesează dintr-un text mai mare…

***

 

Slăvit e Domnul,

că mi-a arătat nevăzuţii duşmani

după ce le-am scăpat din gheare

şi prăpăstiile cele fără-de-sfârşit,

când am trecut de ele.

***

Cu ce mă poate ajuta cel ce nu înţelege?
Mai degrabă voi grăi către Tine, Doamne,

căci aceasta este rugăciunea,

ca omul să-şi vadă singurătatea
mai veche decât propria-i umbră.

***

Până şi viespile îşi clădesc stupi cu miere;
ce e mai rău de-atât
de la demoni vine.

***

Când clipa din urmă se apropie,
cei fărădelege îi grăbesc şi mai mult venirea,
înmulţindu-şi răutăţile;
dar Tu, Doamne, mai înainte de Sfârşit
dă-ne în inimi şi în gând bunul Început
pentru ca măcar să ne fi Născut!

***

Blestemat e cel ce cheamă sufletele morţilor
Dar şi mai blestemat, cel ce sugrumă glasul străbunilor în inima sa.

 

Blestemat e cel ce-şi judecă bătrânii
Dar şi mai blestemat, cel ce lasă judecata lor pe mâna străinilor.

***

Aici sunt, Azibabel,

încins cu dalba cămaşă a străbunilor
pe care o ultimă lacrimă de iubire
ţi-a îngăduit să o sfâşii

 

pe când tu te străduiai să născoceşti
moartea sufletului

 

Şi ştiu că, pe tine, cel ce crezi
că o singură faptă poate învinge anii,
darămite veşnicia
şi că un singur rău făcut
nu s-ar mai întoarce

întru jupuirea zilelor tale
şi

care te socoteşti vrednic să trâmbiţezi
clipa Sfârşitului,
pe tine, ştiu,
cel mai tare te necăjeşte faptul că inima mea

încă nu a uitat de luptă…

 

Dar află, Azibabel,
că nici eu nu sunt
ceea ce vezi!

***

Ţie,

căruia ai cerut să-L vezi pe Domnul la înfăţişare:

El este prea departe!

E înapoia ta

ţi-e pururea în spate

 

Cum ar putea vedea o faţă a unei coli

cealaltă faţă?

***

Cine-i atât de viteaz încât să se ridice

şi să-Mi vorbească

faţă către faţă?

Iată, viaţa omului precum o zi este,

lumina nu aşteaptă,

soarele e deja pe cer.

 

Cine Mă va întreba despre zi

o va petrece fericit

în sufletul său

Şi cine pe înserat va rătăci

cu-o lumânare aprinsă

către Mine

va afla secretul nopţii

cel fără-de-întoarcere.

***

pseudopsalmul neprevenirilor

 

Ce folos să afli

că va veni furtuna

dacă nu te-ai făcut mai înainte prieten

cu Cel ce lasă

urgiile să se-nteţească?

 

De ce ai vrea s-auzi:

„Fii gata! Cutremurul va-ncepe!”

de vreme ce al tău suflet

de tine însuţi schingiuit

neîncetat cheamă pedeapsa?

 

Sau la ce bun să ţi se spună:

„Mai ai o zi din viaţă” sau „o lună”

dacă nu te-ai atins cu anii

de apa vie şi de focul morţii?

***

Psalm X

 

Coala de hârtie
pe care îşi strigă Iov întrebările
ni se aşterne înainte ca o pustie sfâşiindu-se în două
minimă carte deschisă ce înghite
cu furia pământului
fărădelegea
şi nebun e cel ce caută să descoasă
acest giulgiu de hârtie!

însă viteazul anevoie poate fi convins
el nu iubeşte vorbăria
tot ceea ce-i lipseşte
sunt întrebările

ochii lui vor sclipi în zorii bătăliei
privirea i se va lumina atunci când
un zâmbet şi o mână întinsă
îi vor reînvia izbucnind certitudini,
sentimente neştiute

***

Este scris: „Şi peste toate acestea, intre noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo, să treacă la noi.”

Dar asemeni prăpăstiei morţilor
mai există una
între voi şi alţi fraţi de-ai voştri:
pentru ei păcatul încă nu s-a pomenit pe lume
şi nu există moarte
dintâi ori de-a doua
şi nici înviere

 

Aceştia sunt asemenea unor soldaţi care încă nu au aflat
că războiul s-a sfârşit

 

şi un altul, mai greu, a început

***

În anii vieţii mele

întrebam cu spaimă:
De ce mi se taie, Doamne

mâinile, picioarele?
Dar mâinile şi picioarele
de-al doilea

s-au dovedit a fi mai bune

şi cele de-al treilea

mai abitir
 

***

Înțelegerea alungă nefericirea

 

Adu-ți aminte, suflete al meu
că fericirea de care te bucuri acum
poate fi spre pierzare
iar suferința,

spre mântuire.

 

Căci poate oare dobândi omul răbdarea
fără de suferință?
Și cum ar putea fi primit în ceruri
un nerăbdător?

***

Pe-acela care se încarcerează singur
nimeni nu-l va putea lipsi de libertate

Pe-acela care singur se insultă
nimeni nu-l va putea jigni

 

Ferice de cel ce-şi aminteşte
că smerenia e pentrui sine
şi nu pentru ceilalţi.

***

Duşmanul                                             Căci acela 

    neîncetând                                    ce îndrăzneşte          

           cu ispitele                           să găzduiască            

                         are                   veşnicia

                     răbdarea            în casa

                           timpului   sufletului său

                        dar voi           va fi

                   fraţilor                     la rându-i

  să vă înarmaţi                               invitat

 cu răbdarea                                        în casa

veşniciei                                                   veşniciei

 

***

(text publicat în ziarul “Lumina literară şi artistică” de duminică, 27 dec. 2015:  http://ziarullumina.ro/poezie-alexandru-v-dan-108123.html)

Lecturi publice

11058181_1024729250931688_3993386472132055404_o

În ultima vreme am fost invitat la două cenacluri de poezie, unde am citit următoarele poeme:

Grădina ta,

Aceluia care este şi nu mai este,

Tablou de Dali,

Nu poţi să iei cu tine râul https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/09/19/poezie-fara-titlu-nu-poti-sa-iei-cu-tine-raul/

, respectiv:

Danse macabre https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/06/30/danse-macabre-poezie/

Eroul http://fictiuni.ro/2013/11/literatura/eroul/alexandrudan/

Obligaţi,

Psalm X http://fictiuni.ro/2014/09/fictiune/poezie-fictiune/psalm-x/alexandrudan/

Mulţumesc foarte mult atât echipei Cenaclului 9, cât şi poetului Daniel Vorona!

12514007_1070444753002236_4040205343734749669_o

 

 

Jurnal 25

10373794_730405077000568_7607699371598108912_n

3 ianuarie

Totul (o invatatura, o localitate, o legenda, un imperiu) exista, in definitiv, numai pentru a intra in memoria afectiva a cuiva. Toate acestea pot disparea, mai devreme sau mai tarziu, de pe fata pamantului, insa ceea ce e important este sa fi fost facuta publica existenta lor si sa fi apucat sa traiasca in inimi de oameni.

 31 ian. 2016

Se poate spune că strategia globală de a ne trăi viaţa ne-a reuşit, în măsura în care nu am întâlnit (sau provocat) impasuri intime majore care să ne fi depăşit capacitatea de a da un răspuns valabil în absolut.

Astfel, vârsta noastră finală ar fi timpul rămas la dispoziţie – un an sau mai mulţi – după acel examen “picat”, asemeni numărului de ani pe care îl mai are de trăit un condamnat după anii de ispăşire sau un penitent după spovedanaie, asemenea cozii scurtate (până când?) a unei şopârle ce încă se mai poate târî spre mai departe.

12 ianuarie

Nu eşti liber,

e ca la un raliu: dacă crezi că o poţi lua pe oriunde, te faci praf imediat;

e ca la un joc de şah sau de strategie: de fiecare dată nu te gândeşti la ce ai vrea imediat, ci la ce mutare e mai bună din punct de vedere strategic astfel încât, în final, să ajungi la victorie;

e ca în: design, artă, literatură: orice punct, cuvânt sau succesiune de astfel de elemente trebuie puse în locul cel mai potrivit având în vedere situaţia prezentă şi perspectivele viitoare;

e ca la master chef: mai mult sau mai puţin dintr-un ingredient, şi va trebui să arunci mâncarea.

Problema nu o reprezintă obstacolele (cele externe şi cele impuse de standardele tale), ci a găsi acel, uneori, fir câştigător care să unească puncul „A” cu punctul „Z”.

Fii relaxat, deoarece însăşi situaţia îţi va dicta ce să faci (mutarea potrivită) şi ce este nevoie să fii (simplu pion sau erou).

 22 ianuarie

Cum adică planete aliniate? Si daca-s dispuse oblic nu-i bine?

 23 ianuarie

– Iar s-a tăiat curentul: zero net, tv – de fapt nu vezi nimic, decât negru, ca şi cum nici n-ai deschide ochii, fără căldură… Ce facem?
– Trăim din amintiri: filmul vieţii, Edenul…

24 ianuarie

Un intelectual interbelic a fost acuzat de comunisti sub motiv ca e nostalgic fata de epoca burgheză recent detronata. El a raspuns: ba, mai mult: sunt un nostalgic al evului mediu…

24 ianuarie

Ceea ce spui că, oficial, nu se vede, se cheamă “consecinţele faptelor”: a purta în continuare în cârca sufletului sufletul a tot ce ucizi.

25 ianuarie

… Agentul Barneveret se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuţa stătea întinsă în pat, cu scufia trasă peste ochi, şi avea o înfăţişare atât de ciudată, încât agentul întrebă:
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai urechi atât de mari?
– Ca să te pot auzi mai bine.
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai ochi atât de mari?
– Ca să te pot vedea mai bine.
– Vai, bunicuţo, da’ de ce ai mâini atât de mari?
– Ca să te pot apuca mai bine.
– Da’, bunicuţo, de ce ai o coşcogeamite gura?
– Ca să te pot înghiţi mai bine.
N-apucă să sfârşească ultimul cuvânt, că şi sări jos din pat şi-l înghiţi pe bietul agent…

7 ianuarie

Despre „Boia şi alţi demoni” ai „demitizării”, din emisiunea de ieri seara cu Alex Ştefănescu (preluare liberă):

– E Crăciun, mie îmi place Moş Crăciun, atunci, în ziua aia, eu cred în Moş Crăciun, deşi cu toţii ştim, ca şi mulţi copii, că de fapt nu există, că e tatăl copilului, care… Dar intrăm în sărbătoarea aia, e un sentiment… – şi deodată apare Boia, strigând cu mâna ridicată: Dar nu există Moş Crăciun! – Ştim, ştim!… Dar nu vrei să ne laşi şi pe noi să ne bucurăm de sărbătoare?

– Un iubit îi spune iubitei: Eşti cea mai frumoasă din lume! (Fireşte că nu are cum să fie, sunt miliarde de femei, dar el iubeşte, aşa simte, în el se concentrează toată starea respectivă… – Şi apare Boia, care spune: Ştiinţific, nu e! – Nu e, ştim, dar e o stare, un sentiment trăit de omul ăla…

– Să ne imaginăm că am fi pe câmpul de luptă. Unul dintre noi spune: Fraţilor! Suntem urmaşii lui Ştefan Cel Mare, care nu a pierdut nicio bătălie! Apare Boia: Ba da, a pierdut nu ştiu ce bătălie, în nu ştiu ce an! … – Bine, probabil aşa o fi, dar aveam noi nevoie de asta, acum, în prag de bătălie decisivă?

7 ianuarie

„Rezolvarea” teoriei „demitizării trecutului românilor”:
Numai vreo trei eroi, figuri istorice proeminente sau sfinţi dacă am avut – deşi sfinţi au fost cu siguranţă sute, măcar prin peşterile din toată ţara – ba chiar şi unul singur, indubitabil atestat ştiinţific, tot ar fi de ajuns, tot înseamnă că avem un model de urmat!

29 decembrie 2015

Noaptea trecută mi s-a părut că am auzit o maşină de deszăpezire… Aha, mi-am spus eu în semiadormirea mea, întâi or fi trecut nişte maşini de făcut zăpadă (că nu a nins deloc), şi apoi astea, cu deszăpezirea, ca nu cumva municipalitatea să fie acuzată că e depăşită de problema zăpezii… toate astea de dragul contribuabilului…

21 decembrie

Dacă nu ai simţul umorului, vei avea parte de … tragedii.

18 decembrie 2015

(de când cu protestul ciobanilor…)

Atacând toate elementele Mioriţei, duşmanul a vrut să verifice teza – greşită – că noi ne-am resemna…

25 ianuarie la 10:46 · București ·

Despre cum a fost publicat volumul de poezii Epifania a poetului Daniel Turcea aflăm din Memoriile ÎPS Bartolomeu, care, aflându-se în biroul lui Marin Preda de la Editura Cartea Românească, în anul 1978, povesteşte că, nefiind de găsit un astfel de cuvânt în dicţionar în acel timp, Preda, care trebuia să aprobe coperţile câtorva cărţi noi
printre care şi pe cea a poetului Turcea, nelămurit, îl întreabă:
„ – Părinte, ce’nseamnă Epifania? Dumneata trebuie să ştii.
– Cum să-ţi spun, domnule Preda, am încercat eu să evit cuvântul
«revelaţie», epifania este o descoperire năprasnică, un fel de inspiraţie… asta e!, inspiraţie, aşa ca atunci când, de pildă, scrii un roman, trebuie să inventezi un personaj intermediar, la care nu te-ai gândit, n-ai nicio idee despre cum ar fi sau cum să-l cheme, şi deodată ideea îţi vine, aşa, din senin… tocmai când îţi trebuie…, cam asta înseamnă cuvântul epifanie…
– Da’ nu e mistic!
– Ei, cum o să fie mistic?
– Bine, se aprobă, a conchis Preda punându-şi semnătura.” (Valeriu
ANANIA, Memorii, Cronologie de Ştefan Iloaie, Iaşi, Editura Polirom,
2011, pp. 670-671).

11 ianuarie

DIN ÎNȚELEPCIUNEA CĂLUGĂRULUI SIMEON de la Muntele Athos

Cine este cel mai bun profesor?
– Suferinta.
Iar cel mai rau profesor?
– Placerea.
Care este insusirea cea mai rara?
– Capacitatea de a da.
Cea mai buna insusire?
– Capacitatea de a ierta.
Care este cea mai dificila insusire?
– Capacitatea de a tacea.
Care este cea mai importanta insusire?
– Capacitatea de a cere.
Care este cea mai necesara abilitate?
– Capacitatea de a asculta.
Care este cea mai periculoasa lupta?
– Cea fanatica.
Care este obiceiul cel mai neplacut?
– Cheful de cearta.
Care este obiceiul cel mai nociv?
– Vorba multa.
Care persoana este cea mai puternica?
– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.
Care persoana este cea mai slaba?
– Oricine se simte mai puternic.
Care este persoana cea mai inteligenta?
– Cea care isi urmeaza inima.
Ce afectiune este cea mai periculoasa?
– Atasamentul de corpul fizic.
Cine este cel mai sarac?
– Cine iubeste cel mai mult banii.
Cine este mai aproape de Dumnezeu?
– Cel milostiv.
Cine este cel mai slab?
– Care invinge pe altii.
Cine este cel mai puternic?
– Care invinge pe sinele sau.
Cum sa te lupti cu problemele?
– Cu bucurie.
Iar cu suferinta?
– Cu rabdare.
Care este semnul unui suflet sanatos?
– Credinta.
Care este semnul unui suflet bolnav?
– Disperarea.
Care sunt semnele actiunilor gresite?
– Iritarea.
Care sunt semnele faptelor bune?
– Pacea sufleteasca.

28 ianuarie

Italianul Antonio Maria Graziani, în 1564, despre despre armata moldoveană din timpul lui Ştefan cel Mare:
”Oamenii sunt de felul lor şireţi, cu trupul înalt şi vârtos şi sunt cruzi în război. Se încaieră la luptă cu atâta îndrăzneală, cu atâta dispreţ de duşman şi încredere în sine încât cu puţine forţe au bătut adeseori chiar oştiri puternice de ale vecinilor lor. Au fost supuşi de turci mai mult din faptul că erau slăbiţi de dezbinările dintre ei decât înfrânţi în luptă”

18 ianuarie

“Agresiunea ideologică a declanșat o nevoie urgentă de regăsire a ființei tale profunde, de căutare, cu maximă seriozitate, a unui teren solid, unde să-ți plasezi eforturile, inaccesibil vicisitudinilor politicii și opresiunii. Acest efort a condus pe unii dintre noi spre marea tradiție, spre căutarea constantelor fundamentale ale spiritului uman, singurele ce puteau oferi rațiuni valabile și curajul necesar pentru a-ți continua lucrul. “
(Mai reţineţi un nume: ) Horia Bernea

18 ianuarie

Simplu, dar…
“A fi actual înseamnă să cucereşti permanenţele în realitatea vie a concretului!”
Ernest Bernea

22 ianuarie

Tematica celor 250 de scrisori trimise de N. Steinhardt lui Virgil Ierunca in perioada 1967–1983 si adunate in acest volum este cat se poate de diversa. Steinhardt ii vorbeste prietenului sau de la Paris despre viata culturala bucuresteana – publicatii, expozitii, concerte, conferinte; comenteaza carti, inclusiv cartile proprii, aparute sau in curs de redactare, si comenteaza emisiunile Europei Libere; trimite corecturi pentru textul Jurnalului fericirii in varianta de care urma sa se ocupe Virgil Ierunca; povesteste despre prietenii sai, dintre care multi ii fusesera tovarasi de detentie.

Dar aceasta extraordinara diversitate este stransa laolalta de o viziune unificatoare asupra lumii. Aceasta viziune nu vine dintr-o idee, ci din uimirea unui om care constata ca totul – fiecare gest, lucru si intamplare – se poate deschide catre un sens, daca e asezat in lumina credintei. Totul poate fi inteles asa: un film de Antonioni, o carte, o boala, o intalnire.

(Nicolae Steinhardt, „Dumnezeu in care spui ca nu crezi”)

1122_1028033443922174_3922925113747785386_n

 

 

Apariţie în ziarul “Lumina literară şi artistică” de duminică, 20 dec./ Jurnal 24

Suplimentul “Lumina literară şi artistică” apare lunar împreună cu ziarul Lumina şi poate fi găsit, de regulă, în biserici. Voi fi prezent cu o grupare de versuri sub denumirea “Din pseudopsalmi”…

Şi acum Jurnalul:

18 dec.

Când oamenii n-au ce face, se apucă să serbeze Crăciunul înainte de vreme…

9 decembrie

Aţi observat că, pe măsură ce imităm americăneşte ţurţurii şi zăpada, fenomenele în chestiune devin tot mai rare?

10 decembrie

Distanţa dintre Moş Crăciun şi un moş crăciun deghizat pentru evenimente e mai mare decât cea dintre existenţa şi nonexistenţa lui Moş Crăciun …

7 decembrie

… atunci când, seara, reciteşti ultimele pagini pe care le-ai citit (/revezi o parte din serialul vizionat) cu o seară înainte pentru că nu mai ţii minte despre ce a fost vorba, deoarece erai mort de oboseală, astfel încât de fiecare dată nu rămâi decât cu o treime din cât citeşti/vizionezi şi per total parcurgi totul… de mai multe ori

3 decembrie

– Tre’ să-mi iau şi eu o cristoaie…
– O ce?
– O vestă de-aia, gen şi cu unii, şi cu alţii – să-mi ţină şi de frig, şi de cald…

9 decembrie la

Nu ar conta faptul că au loc, tot mai mult, manifestări (culturale sau sociale) în ideea: „Dar sensul, mesajul, nu are importanţă pentru noi, nu e intenţionat”; ceea ce contează însă este faptul că se înlocuieşte mesajul conştient cu mesajul inconştient (sau neasumat).

8 decembrie

Tăcerea e sfântă, inacţiunea – şi mai şi!

7 decembrie

Viaţa reală este acel ceva în care suferinţa te aruncă din ceea ce făceai, din confortul artificial în care te refugiaseşi.

1 decembrie (de ziua naţională)

Unii sunt nemulţumiţi de România şi nu vor să mai audă de ea, dar tocmai nemulţumirea este ceea ce-l ţine pe patriot în priză…

29 noiembrie

N-aş vrea ca, după moarte, să ajung la nişte treceri cu bară, asemănătoare celor de la metrou, unde să depind de bunăvoinţa cerşetorilor care aşteptau la porţile bisericilor, pe lângă care treceam lăsându-i cu mâna întinsă…

9 decembrie

… Dacă vremea e aşa frumoasă
sunt oare valurile
mai puţin periculoase?

4 decembrie

Ce învăţături să tragem din poza de faţă? Să ne facem samurai sau… japonezi?
Nu! Nici el nu ne-ar aprecia pentru asta…
Este vorba despre un scriitor (Yukio Mishima) care a promovat identitatea, valorile, spiritualitatea neamului său.
Noi, pe când?

MishimaYukioSamurai

Jurnal spre lumină 23

url26 noiembrie

Poezia visează să ajungă muzică
muzica visează să ajungă poezie

25 noiembrie

Dacă te-ai supărat, înseamnă că atunci iubirea fusese plecată la plimbare (/că nu o ţii mereu cu tine).

18 noiembrie

Dumnezeu a dăruit omului cerul
şi acesta a construit arcade
pentru a-l admira

17 noiembrie

Tot admirându-te
imaterialii mei ochi învaţă să vadă
chipul sufletului tău

16 noiembrie 

– Dacă vrei să ştii cine are cu adevărat sânge de român, aruncă-l lângă o haită de lupi. El întotdeauna le va zâmbi lupilor…

 12 noiembrie 

Azi, într-o librărie cu cafenea, la o masă, un bătrân cu o carte în mână se strâmba fericit.

12 noiembrie 

A fi turist mereu
A vedea în fiecare zi, ca şi cum ţi-ar plăcea pentru prima oară, oamenii, familia, oraşul. Viaţa.

10 noiembrie

– … Şi deci, gata, totul s-a terminat între noi?
– Da! căzu, sec, răspunsul
– Ştii, îmi pare rău, dar am senzaţia că de fapt nu te-am cunoscut şi nu am vorbit niciodată cu tine, ci numai cu orgoliul tău. (Şi mă întreb dacă tu însuţi te cunoşti altfel.)

9 noiembrie

O carte veche… şi vreo două pagini ale prefeţei rămase lipite între ele încă de la început… semn că, în ciuda vechimii cărţii, nimeni nu a citit-o (prefaţa, cel puţin). (Să mă bucur de această onoare sau să mă întristez că sunt unicul cititor? Ca şi cum, de exemplu, undeva există o privelişte cu un munte numai pentru ca acesta să fie văzut de o singură persoană…).

9 noiembrie

Că eşti uituc, asta poate fi şi un avantaj: îţi găseşti bani peste tot…

29 nov.

N-aş vrea ca, după moarte, să ajung la nişte treceri cu bară, ca cele de la metrou, unde să depind de bunăvoinţa cerşetorilor care aşteptau la porţile bisericilor, pe lângă care treceam lăsându-i cu mâna întinsă…

15 noiembrie

Învăţătura creştină, ajutându-ne să vedem dincolo de implicaţiile imediate ale evenimentelor, face inutilă o întreagă regizare menită numai şi numai să ne scoată din sărite.
Unul trebuie să joace – vremelnic – rolul de prigonitor (sau mai degrabă acest rol este cel care trebuie jucat de cineva), altul va fi în poziţia de victimă – e vorba, aşadar, numai de roluri (sau de o relaţie contractuală) de care cei care ne deranjează nici măcar nu sunt conştienţi.

29 octombrie

pe ţărm
o sticlă c-un mesaj

cum ar mai putea ea
schimba trecutul?

28 octombrie 

Uneori, obiectele cu rol de susţinere au nevoie de sprijinul dat de obiectele susţinute (aşa cum pereţii unei case sunt ţinuţi laolaltă de plafon şi acoperiş).

27 octombrie

Când eşti nevoit să stai şi să aştepţi undeva, poate că te afli acolo pentru că ar fi cazul să:
– mai vezi şi să mai observi şi altceva decât te-ai obişnuit până atunci;
– mai petreci ceva timp şi cu tine însuţi;
– îţi aduci aminte că te plângeai mereu că nu ai timp să te rogi…

23 octombrie

Să fim precum castelele!
căci ele şi-n ruină sunt maiestuoase

22 octombrie

De ce oare un om cu suflet liber ar simţi nevoia să cânte amorul?
Duce acesta lipsă de reclamă? Sau ne permite oare să facem altceva decât ceea ce face el cu noi?

21 octombrie ·

Un scriitor poate crea pentru clipa ce arde în prezent, pentru trecut (constatări ale situaţiilor sau teoriilor care au fost) şi pentru viitor (pe baza constatărilor, cristalizarea unui sistem care să crească, în viitor, autonom, prin contribuţia altora – de asemenea din viitor – la acesta).

21 octombrie ·

Poetul este omul (veşnic mirat de acest fapt, de a fi om) care, apucând-o, din tinereţile lui rebele înspre iad, vorbeşte şi se întreabă tot mai mult despre rai, tot din spirit de rebeliune.

20 octombrie

Dacă mergem cu bicicleta şi fixăm roata cu privirea sau dacă trebuie să ne deplasăm undeva la înălţime şi ne uităm în jos, riscăm să cădem.
La fel stau lucrurile dacă ne concentrăm numai asupra vieţii de zi cu zi, a lucrurilor mici, ignorând situaţia de ansamblu, Absolutul şi nemurirea.

19 octombrie

Visul oricărei case e să fie cât mai mare,
un munte locuit pe dinăuntru…

De când cu mica revoluţie…

6 noiembrie

Au fost odată trei fraţi purceluşi: unul ateu, altul laic şi al treilea, ortodox (cel ortodox era cel mai vârstnic, deoarece fusese înainte ateu şi apoi laic). Purceluşul ateu a făcut o casă care să-l apere împotriva Aceluia care-ţi fură libertatea, purceluşul laic a făcut o casă care să-l apere împotriva Aceluia care-ţi fură banii (şi condiţia fizică), iar purceluşul ortodox a făcut o casă care să-l apere împotriva Aceluia care-ţi fură sufletul. Şi, deoarece mama lor i-a învăţat că s-ar putea ca timpul să nu aştepte şi astfel nu cumva să se întâmple lucrurile de care se temeau, fiecare dintre ei a contribuit şi la finanţarea caselor celorlalţi, astfel încât toate au fost terminate în acelaşi timp…

6 noiembrie

Niciodată biserica nu va fi lipsită de finanţare, deoarece atunci ar trebui ca şi cele 67 000 de ONG-uri non profit (care se ocupă în general cu lupta împotriva identităţii noastre) să nu mai fie, nici ele, finantate de stat, ceea ce ar fi inacceptabil, nu-i aşa?

3 noiembrie

Am întâlnit articole şi postări care încep cu “idioţii care…”, “Imbecilii…”. Bine că au început aşa, ca să ştiu, să nu le mai citesc. Ar fi bine să conştientizăm că e inacceptabil să ne catalogăm astfel între noi [respectul faţă de un alt om ca noi, un alt român] şi că aşa ceva e descalificant pentru cine o face [respectul faţă de sine]. Şi nici nu e constructiv – la ce mai foloseşte să insulţi pe cineva dacă nu e de acord cu tine? [aspectul practic].

P1170701

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 532 other followers