Tags

, , , ,

–          transcris de Elev Administratie N. Dobre, Roman, 31.1.1919

In areopagul din odaia sumbra,

Acolo unde solii pacii stau tihniti la sfat,

Vine fara de veste, se strecoar-o umbra.

Cine e mosafirul? Vreun nebun? Un beat?

 

Sa turbure asemeni solemne tabieturi

De intelepti…! Au cine, cine a indrasnit?

Iata, lacheul in haine de lux si cu fireturi

Voi s-alunge grabnic pe acel nepoftit.

 

Dar umbra ii raspunse: “Domol, camarade,

Desi nu port ca tine straie boieresti

In ast sobor si mie un loc, cred, mi se cade

Caci eu ma numar printre aceia… care-au murit la Marasesti.

 

Eu sunt ostas din gloata si pe a mea tunica

O cruce de aur cu spade nu vedeti…

Dar am patruns aicea mandru, fara frica,

Desi am doar crucea de lemn si cu lopeti.

 

Eu si cu fratii care s-au jertfit ca mine,

Ca sa vorbim de pace ar fi o vorba in vant

Pacea noi o gasiram, in sfarsit, d’a bine,

O pace sigilata cu un pumn de pamant.

 

Transeea am impins-o mai adanc cu-o palma

Dar in adancul brazdei, si acum si noi

Traim o viata dulce adormiti de-a valma

De parca niciodata n-ar fi fost razboi.

 

Insa-auziram ca si voi doriti pace

Si-atuncea toti ostasii, vecinii din mormant

Pe mine m-au ales sa vin incoace

Deoarece aicea cica au si eu cuvant.

 

Eu-s racanul Tudor, leatul optzeci si sapte

Cu o muere-acasa si un fecior pa front

Si-o scroafa in ograda cu trei purcei de lapte

N’am fost bogat tare, insa n-am fost nici tont.

 

Dupa un an de lupta m-au dovedit vrajmasii

Hei! Dar am secerat si eu pe multi din ei

Deci nu ma plang pe mine, insa imi plang urmasii

Nevasta, flacaul, cu scroafa cu purcei –

 

Boeri Dumneavoastra, ei mi-s toata averea

Si aidoma e pasul celorlalti soldati,

Flacaul, muerea, si scroafa si purceii,

Cand pacea veti tocmi-o, sa nu mi-i uitati.

 

Si mai ales ograda! Pamantul, doar o falce,

Da’ e pamant cu sange de strabuni muncit,

Sa stiti, daca dusmanul venetic o incalca

Pe veci tot neamul nostru va fi afurisit.

 

Nu dati un deget din pamantul tarii

Turc, bulgar, neamt ori ungur, oricin’ a indrazni

De a va cere aceasta, rostul adunarii

Voastre pentru pace merge pan’aici.

 

Blestem altfel cadea-va din bolta cea albastra

Daca la cea tocmeala va aratati sfiosi

Dar si mai groaznica e blestemarea noastra

D’aici, din mormantul sfintilor stramosi.”

 

Astfel grait-a umbra si-apoi iesi din sala

Fara ca sa cracneasca niciun intelept

Numai lacheul tantos in livrea de gala

Smerit spuse: Prost e, dar zice drept!

—

Din “Patericul manastirii Ciolanu”, de Ioasaf Popa, Ed. Valahia, 2000