Odată se va întâmpla, ca niciodată,

ceva ce-n veci nu a mai fost,

când din cuvinte se va scurge focul viu

şi-atunci tot ceea ce e nume pe pământ

va fi o înşelare pentru toţi

 

iar de te vor primi în sânul lor

căci altfel nu se va putea

să te fereşti,

tu încă n-ai trait, dar vezi că altceva stă scris în cărţi

şi te întrebi de unde toată-acea schimbare…

un rău strain, de dincolo de noapte?

sau poate taina cea neînţeleasă ne-mpresoară?

 

doar tu poţi încă să-nţelegi

că “niciodata” se grabeşte…

rămâi măcar cum eşti, de-ţi stă-n putere

şi plangi şi râzi

dar nu uita de ultima poveste:

a fost odată, va fi şi niciodată şi tot ce vine, pleacă

însă de-acolo de unde este acum

Focul-cel-viu te vede şi te-aşteaptă