Pe câmpul veșnic de zăpadă
e-un gard, precum o lungă poartă,
plină de bețe și uluci
în care cei plecați și neîntorși
s-au preschimbat din timpuri de demult

Un singur stâlp de lemn neterminat
pierdut în nori susține gardul
care, măreaţă punte rotitoare,
la vreme potrivită, unește și desparte
câmpii de culmile pierdute-n noapte

Și cei cu gânduri rele ne întreabă din afară:
„Ce faceți voi cu crucea asta cât o țară?”

De Alexandru Dan

Dedicată spiritului artistico-mistic al poetului Ioan Alexandru, care spirit să nu ne părăsească niciodată…

Poezia a mai apărul si aici

http://filadebucovina.wordpress.com/2013/08/02/romania/

si aici http://maramuresh.wordpress.com/2013/08/24/romania

 

ioan-alexandru-poet-crestin-2