început de august
Cel care nu se reţine de la a reacţiona instantaneu mai mult sau mai puţin violent faţă de cineva care l-a deranjat, măcar până nu se clarifică situaţia, se aseamănă cuiva care nu se poate ţine până să ajungă la WC.
***
început de august
Undeva, cândva, într-o mănăstire calugari purtau la gat niste placute pe care scria, din câte-mi aduc aminte: “Nu mă lua în serios.” (Nu sunt responsabil, sunt un copil. Să ştii, nu vreau deloc să te supăr, aşa că, orice-ţi voi spune, dacă te-ar putea deranja, te rog, nu mă lua în serios…)
***
Din momentul în care nu mai înţelegem pentru ce au murit strămoşii noştri, totul devine entertainment.
***
Iti pare totul prea greu si enervant? Fa lucrurile ca in joaca si astfel te vei simti mult mai bine…
(in extenso: atitudinea de a fi destinşi in orice ocazie, ca opusă starii de incordare.)
***
sfârșit de august
Ceva este rau doar daca e rau din principiu, şi nu pentru că unii oameni nu-l aplica bine…
***
sfârșit de august
O poveste e formata din trei parti: povestea inceputului, povestea problemei principale si povestea sfarsitului. (Cel putin asa este la actuala mea povestire…)
***
sfârșit de august
Pentru un bolnav febril căldura de afară înseamnă frig iar răcoarea, ger şi prăbușire
Prin valea morţii de la mall numai cu un ceai fierbinte și-a dat seama că poate înainta
O-nghiţitură ce-i arde gâtlejul îi permite să avanseze zece paşi
Altă înghiţitură, alţi zece paşi…
Va ajunge el oare până la capătul culoarului?
***
Suferinţa intervine tocmai atunci când credem că am uitat de iubire.
***
Cu iubirea pe care o avem in noi alaturi, judecam intr-un fel. Fara iubirea pe care o avem in noi alaturi, judecam altfel. Si solutiile pot fi diametral opuse, de regula distructive in al doilea caz si ignorand total nevoia distrugerii, in primul.
***
– Nimeni nu-si face treaba, nu vor sau nu li se ofera mijloacele coerente. Şi sunt atâtea controale!
– Dar n-am auzit să fi păţit cineva ceva vreodata…
– Nici cei care controleaza nu-şi fac treaba…
***
Nimeni nu se suportă exact pe sine:
Cine greşeşte nu se poate suporta pe sine şi „dă în afară”;
Cine nu greşeşte trebuie să-l suporte şi pe cel ce greşeşte.
Să ne fie clar, e un echilibru global.
***
Unde se opreste observarea si unde incepe interpretarea?
***
Noi, românii, nu prea suntem cu consemnările, cu catalogarea faptelor trecute. Suntem cu viaţa. Alte popoare trăiesc numai în calcule de bibliotecă, dar noi, chiar şi asimilând biblioteci, nu suntem conştienţi de ele şi de aceea naştem poeţi.
***
Cuvântul de ordine al Ordinii clasice: “infinitul”
Cuvântul de ordine al Rebelului: “finitul”
Cuvântul de ordine al Rebelul viitorului, al rebelului în raport cu Rebeliunea: “nonfinitul”
***
iar??
“Cele mai citite (zece) articole din luna august sunt:
Umbrele Transilvaniei – Alexandru Dan …..”
http://sagy.wordpress.com/2013/09/06/la-inceput-de-toamna-sfarsitul-verii/
***
Acel gust al libertăţii când rămâi fără bani în buzunar, doar cu ceva mărunţiş…
***
– Ce să fac, ochii mei văd prea mult urâtul!
– Învaţă-i să vadă – sau să nu vadă…
– Îmi simt mintea atât se încărcată…!
– Învaţ-o liniştea…
– Inima, sufletul, mi le simt atât de murdare!
– Învaţă-le ce-i curaţenia
– Dar cum să mă învăţ dacă nu ştiu?
– Ăsta e secretul: te poţi învăţa ceea ce nu ştii, ceea ce nu gândeşti în mod obişnuit. Astfel încât, apoi, vei putea vedea şi ceea ce nu poţi vedea acum… Doar încearcă – învaţă-te!
***
Uneori discutiile devin mai interesante decat problemele insele…
De fapt, numai discutiile interesante ne dau sentimentul prieteniei inalțătoare și indestructibile.
***
Ea era în acelaşi timp şi un fel de înger al iubirii lor: fie înflorea şi strălucea, fie – de câte ori relaţia şchiopăta – pălea, parcă se usca şi apoi cădea la pat. Îndoielile tăcute ea le resimţea ca o apăsare de nori grei pe tâmple. Dar niciodată nu se îndrepta împotriva a ceea ce o făcea să sufere.
Nici măcar nu s-ar fi întrebat, cu suspin: “De ce e oare omul atât de slab încât să nu poată iubi tot timpul?”
Îngerul, în schimb, e condamnat să le trăiască pe toate…
***
Soldatelul de plumb, de Andersen, repovestită de mine (11 septembrie)
Un meșter a făcut mai mulți soldăței dintr-o lingură de plumb. Dar pentru piciorul celui din urmă nu i-a mai rămas material.
Soldățeii, cu uniforme frumos pictate, întocmai ca ale soldaților adevărați, au fost vânduți, ajungând la un băiețel cu inimă bună. Soldățelul olog s-a trezit printre felurite jucării, dar el nu-și putea lua ochii de la frumusețea unei balerine care, așa cum stătea, puteai spune că și ei i-ar lipsi un picior și pare-mi-se că și ea se tot uita la el de acolo, din ușa castelului de jucărie. Dar noaptea soldățelul avu parte de o urâtă întâlnire: la miezul nopții un demon sări dintr-o cutie-surpriză ca să-l amenințe cu o nenorocire (pe motiv că avea un picior mai puțin decât se cădea sau oare pentru că avea unul mai mult decât acea stârpitură înțepenită pe arc?).
În ziua ploioasă ce urmă, fără să vrea, băiețelul l-a scăpat pe soldățel peste geam – și dus și nevăzut a rămas, mai ales că băiețelului nu i s-a dat voie să iasă în ploaie să-l caute, ca nu cumva să răcească. Dar alți copiii, mai sărmani, ce se jucau în ploaie i-au făcut o barcă din hârtie cu care el a călătorit pe rigole și canale din ce în ce mai mari (deși un șobolan cât toate zilele a încercat să-l oprească cerându-i pașaportul).
Și uite așa a ajuns în mare unde, tocmai când bărcuța i se scufunda, l-a înghițit un pește care apoi a fost pescuit și vândut și în cele din urmă cumpărat chiar de slujnica din casa băiețelului nostru, care a fost foarte bucuros să-l regăsească (și balerina era și ea acolo!).
Însă fratele acelui băiat, din invidie și răutate, dintr-o dată a luat soldățelul de plumb și l-a azvârlit în foc. Și, în vreme ce se topea și culorile soldățelului se înroșeau, un curent de aer o aruncă lângă el, ca pe o pasăre, tocmai pe balerină…
Iar dimineața nu mică-i fu mirarea slujnicei când găsi în sobă o singură bucată mare de plumb în formă de inimă.
***
În final, iată două poezii peste care am dat în această perioadă:
„Autenticitate“, de poetul Nicoară Nicolae-Horia (https://www.facebook.com/nicolaehoria.nicoara)
Orice femeie,
de la naștere și până
la naștere,
riscă
să își piardă
autenticitatea.
Nici tu
nu mai semeni
cu tine.
Semănăm împreună…
***
„Mă-ntreabă strămoşii“, de poetul Adrian Botez
mă-ntreabă strămoşii dacă-i mai cunosc
mă-ntreabă din icoane – sângerând!
mai stau – făloşi – în butce şi-n parfum de mosc
şi capetele lor căzură – coborând…
poporul martirilor mă-urmează
oricare clopote ating în viaţă:
ei sunt vârtutea care mă-narmează
şi fruntea-n mir de foc mi-e mai semeaţă!
altarele din munţi îmi sunt deschise
Hristos întâmpină – de-acum – credinţa mea:
sunt mărturisitor – şi rănile sunt scrise
pisanie-mi fu viaţa – slovă grea:
ard către ei – cu fiecare ger
şi mă sfinţesc prin ei – din cer în cer!
Alexandru V. Dan 