Nu poţi să iei cu tine râul
liniile apei
liniile din pietre
drumul acela pe care vrei să-l îngropi degeaba undeva
pentru că nu înţelegi că nu ai ochi în spate
şi te întrebi cine e mai static
eu sau această maşinărie din linii
şi totuşi, cine e mai veşnic?

*

(Totul în jur e format de linii de mişcare şi le observăm ca şi când ne aflăm fie în afara, fie, poate, chiar în inima sistemului. Serenitate introspectivă.

Suntem străini de aceste ultime manifestări; nu sesizăm motorul în virtutea căruia totul se mişcă.

Încercăm să ne facem străini şi de manifestările noastre fizice, dar să fim conştienţi de propriul nostru suflu generator.

Ne intrebăm: „Cine e mai static?” Şi lucrurile, şi oamenii au mişcarea lor monotonă. Omul observă: „Cine e mai veşnic?” Materia e perisabilă totuşi… „Eu vreau să fiu veşnic, vreau să-mi folosesc puterea din suflet…”)

*

(Am observant că cineva s-a gandit să traducă această poezie în germană. Mulţumiri, Renate Müller! (www.facebook.com/renate.muller.5074?ref=ts&fref=ts)

Du kannst den Fluss nicht mitnehmen
die Linien des Wassers
die Linien aus den Steinen
diesen Weg den du vergeblich irgendwo Eingraben willst
weil du nicht verstehst dass du am Rücken keine Augen hast
und dich fragst wer statischer ist
ich oder diese Maschinerie aus Linien
und dennoch, wer ist ewiger?