Din păcate, pe blog nu am reușit să țin pasul cu evenimentele (situația activității mele la zi se poate urmări în schimb pe Facebook (http://www.facebook.com/alexandru.dan.v) și, deoarece noutăți destul de importante, precum și texte noi așteaptă la rând, ar trebui să amintesc aici câteva ”știri vechi”, doar de dragul consemnării…

cu:

1469940_243668655798803_495909608_n

(Deci, dacă uneori realitatea vă face probleme, știți ce aveți de făcut🙂

 

  • Acum o lună am fost invitat la ASE, cu ocazia lansării atelierului de literatură ”Creative Mark Minds” – ”Povestea unui vis”, organizat de revista ”Art Out” și Facultatea de Marketing. Le mulțumesc acelor tineri preocupați de literatură și artă și le urez succes!

Acolo am citit:

http://filadebucovina.ucoz.ro/news/poemul_zilei/2014-02-23-207

https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/10/25/casutele-albastre-poezie/

1514536_619161778167493_1961268492_n

 

Linkul: http://fictiuni.ro/2013/11/stiri/exploratorii-zilei-de-maine-din-09112013-despre-o-noua-revista-online-fictiuni-ro/ghidoveanu/

Mulțumiri realizatorului și dlui Eugen Lenghel!

 

  • Îmi aduc aminte cu plăcere de lectura publică de astă vară, sub egida ”În numele lui Nichita Stănescu – UniVers InVers”, unde am citit, printre altele, poeziile:

https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/06/19/ultima-poveste

https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/08/22/romania-poezie/

https://www.facebook.com/notes/alexandru-v-dan/arta-rug%C4%83ciunii/200130283481457

https://alexandrudanromania.wordpress.com/2013/09/24/poeziile-eroul-si-alesul/

999124_580135328718588_233963095_nOLYMPUS DIGITAL CAMERA(Ultimele ilustrații: Mircia Dumitrescu: scena boema cu Nichita si Adam Pusloji, respectiv Mircia Dumitrescu: desen cu Nichita Stanescu si Dora. Sursa: http://bindiribli.ro

P.S. În urma relatării dlui Mircia Dumitrescu am consemnat cândva: ”Doar o intamplare inedită auzită de la un un artist care l-a cunoscut: Nichita trebuia să se prezinte în Suedia, fiind nominalizat pentru premiul Nobel, dar, ajuns la gară, a preferat să rămănă un timp îndelungat într-un bar de acolo şi să stea de vorbă cu oamenii.
Poate că întâlnirea geniului literar cu geniul popular de aceeaşi esenţă a fost mai importantă decât cel mai mare premiu…”