Despre zâmbet interior, duşmani, definiţii, impulsuri, timp, minciună, neîncredere, normalitate, Dumnezeu, cultură, mândrie, răul din lume, Europa, viaţă, probleme, manipulare, politică, încredere, omul mării, iubire, îndrumare spirituală, artă, interlopi, vis…
În ziua de azi nu mai e de ajuns să popularizezi cultura prezentând diverse manifestări ale acesteia ca fiind ceva interesant; este nevoie parcă, din ce în ce mai mult, de a se populariza însăşi ideea de interes…
Azi am întâlnit o persoană al cărei zâmbet exterior, sunt convins, pornea din zâmbetul ei interior.
Nu te teme, un duşman puternic te va face, automat, şi pe tine puternic.
Nu te teme, dacă eşti singurul dintre ai tăi care mai poate lupta, virtuţile înaintaşilor tăi, care nu mai sunt, se vor afla în tine, oricât de inferior le-ai fi fost dacă i-ai fi avut alături.
omenire
o menire
Nu vedem duşmanii din afară, pentru că ei ne sunt ascunşi de către duşmanii nevăzuţi dinăuntrul nostru.
Definiţiile ar trebui să fie nu despre “ce este” ceva, ci despre “ce ar trebui să fie”.
Ba chiar ar fi bine să ne gândim la ele ca la “ceea ce ar trebui/putea să fie în cel mai fericit caz”…
Dacă ne luăm după “ce este”, am putea avea de a face cu un iad, pe când, dacă ne gândim la “ce ar putea fi în cel mai fericit caz”, ni se va deschide înainte o latură edenică a realităţii.
De noi depinde cum percepem şi ce construim în continuare pe această bază a definiţiilor şi conceptelor.
Până la urmă, argumentele sunt pentru noi o scară mai mult sau mai puţin sigură pe care o înălţăm către Cer, dar lungimea neglijabilă a acesteia nu face decât să amâne confruntarea cu imensitatea de deasupra şi recursul la încredere şi credinţă.
Despre existenţa răului din lume
Lui Adam – ca şi Evei – i s-a dat libertatea, adică a fost lăsat singur, să aleagă – altfel nu s-ar putea vorbi de libertate; totuşi, nu a fost vorba de o singurătate absolută, pentru că el a trebuit să aleagă nu între bine şi rău, ci între a acţiona uitând sau, dimpotrivă, neuitând de Dumnezeu.
E simplu: ori impunem manifestarea tuturor impulsurilor ca regulă pentru toată lumea, cum face “Europa”, ori luptăm cu ele…
– Aş fi vrut atât de mult să cânt frumuseţile lumii, să desenez, să pictez, să construiesc atâtea lucruri, pentru mine şi pentru alţii! Dar pentru toate acestea ştiu că nu-mi va ajunge timpul nici cât un singur nor gândit de seninul trecător al cerului. De aceea, nu-mi rămâne decât să le las pe toate şi să predic, oricând voi avea ocazia: “Nu este timp!”
– Ce faci azi?
– Cobor şi urc pe rândurile listei cu ce am de făcut…
Minciuna este atunci când ți se arată imaginea perfect asemănătoare a ceva dorit și familiar – deși uneori doar intuit – în ”altă parte”, acolo unde nu are cum să fie…
Neîncrezătorii sunt cei care au dat naștere minciunii.
… Așa, când vorbești cu ei, toți par foarte normali…
Erau o rasă de animale aparte, îndrăgite de toată lumea, deoarece, datorită curioasei conformaţii a feţei lor, arătau ca şi cum ar fi zâmbit tot timpul.
A privi această zi ca fiind prima zi din viaţa noastră… şi ca şi cum ar fi cea de pe urmă.
Eşti în mocirlă, da, dar totul depinde de capacitatea ta de a te “proiecta” cumva în afară, înspre puritate şi inocenţă şi de capacitatea de a-ţi privi dinafară, ca un observator detaşat, sentimentele negative şi problemele, astfel anulându-le încărcătura nocivă.
A venit toamna, da, dar e o toamnă care merge invers, înspre vară…
25 mai, zi de alegeri…
Petre Ţuţea a spus: „Români, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!”
… Dar cine poate iubi fără să cunoască ceea ce se presupune că iubeşte?
Între duh şi duhoare
(viaţa merge înainte).
E frumos în politica noastră: dacă domină o forţă: “Aoleu! Nu avem echilibru!”; dacă sunt două forţe: “Vai! E un război continuu!”
Cine este adeptul unui cod de tip diplomatic în comportament nu va avea neapărat şi un comportament “diplomatic”, deoarece va pretinde ca şi celălalt să-i respecte codul.
Ne autoamăgim dacă pornim de la premiza, de bun simţ de altfel, că întotdeauna manipulările din spaţiul public ar avea drept ţintă modificarea comportamentului nostru; de multe ori ele au doar rolul de a justifica marile mutări ce urmează să se facă…
– Nu ştiu ce să fac, nu am deloc încredere în mine…
– Şi în acelaşi timp nu admiţi nicio critică… Fă o medie!
Omul mării…
va căuta în permanenţă să dea, în schimbul libertăţii, siguranţa pământului ferm, dar sufocat de furnicarele din ce în ce mai complicate ale celor ce-l populează.
Şi totuşi, salvarea pământului nu poate veni decât de la unul ca el.
“împreună la bine şi la greu”…
Numai atunci suntem cu toţii la fel, într-o perfectă înţelegere: când iubim şi când suferim.
Culmea inconştienţei pentru un scriitor: să-şi îndrume spiritual cititorii, din întâmplare, şi în sensul bun…
Este posibil să nu ne placă să minţim din mândrie, putem fi corecţi din mândrie, ba chiar putem simula până şi smerenia din mândrie.
O replică într-un film, atunci când era evident că urmează un ”Pentru că te iubesc!”: ”- Pentru că te cunosc!”.
O altă perspectivă, un fel interesant de a spune ”Te iubesc”…
– Simt forfota înfundată a unei dureri îndepărtate – spuse bătrânul. Sper să nu vină de prea departe – cu cât e mai de departe, cu atât va fi mai puternică…
Te bucuri de ajutorul lui Dumnezeu atunci când vezi că, inexplicabil, lucrurile merg bine și parcă sunt legate între ele de un fir nevăzut, sau cel puțin întrevezi asta dincolo de toate inconvenientele efemere;
atunci când te simți susținut de o putere binevoitoare (greu de disociat de propria ta putere), venind de undeva din spatele tău, dinapoia ochilor;
atunci când, fără să știi exact cum, ajungi la rezultate mai bune decât în urma unei planificări care,de altfel, întotdeauna ia în calcul numai elemente de ordin material.
Ce bine e așa, când auzi interlopi – sau oricare alte persoane cu asemenea limbaj – vorbind la TV cu bip-uri – un cuvânt-două, un bip drăgălaș… Dacă s-ar putea face la fel cu toate relele din lume…
(“Arta este procedeul.- Gabriel Seailles). Nu, arta nu este procedeul…
– Cum se cheamă unul care stă de mult timp cu ameninţarea unei săbii deasupra capului?
– Gladiator!
“Live your dream, don’t dream your life”…
Un fel de trezire prin vis sau mai degrabă lupta dintre visul vieţii autentice şi visul morţii…
E la modă ceea ce e “pseudo”, e la modă „filia”:
“Pseudophile:
One who is attracted to fake things.”
Alexandru V. Dan 