Stai acasă, stai mereu cât mai acasă (în tine însuți) și nimeni nu te va târî afară din firea ta.
De fiecare dată când un erou neştiut al neamului meu românesc şi-a dat viaţa, am murit şi eu odată cu el.
De aceea ştiu că nu voi muri niciodată…
Vei fi mereu tânăr (tânără) (fără să să dai vreun ban) câtă vreme rămâne în tine vie înclinaţia de a învăţa mereu câte ceva.
Uneori peisajul dă sentimentul, alteori sentimentul creează peisajul.
Tabu-urile sunt valori culturale neconștientizate.
“Titulatura Imperiul Bizantin este aceeaşi cu cea a statului roman pe care l-a înlocuit – imperium romanum, basileia tôn Rhômaiôn -, în timp ce locuitorii lui se numesc romani – Rhômaioi (romei), iar patria lor, ROMANIA”…
– Azi am întâlnit din întâmplare mesaje vechi de-ale tale, îngropate undeva departe, precum iubirea, adânc, în noi; parcă știai că le voi reciti cândva – gândurile, literele îți zâmbeau.
Nu ne putem găsi liniștea, fericirea, mântuirea decât singuri.
Dar avem nevoie de ceilalți – ca să ne învețe acest lucru.
Când într-un spațiu e curat lună, și o scamă dacă ai vedea, imediat ai lua-o, pe când un loc murdar nu te face să te gândești la curățenie, el tot murdărie va atrage.
– Inelul ăsta al tău nu valorează mai nimic, uite, aici e o pată verde, niciodată nu o să scapi de ea…
– Dar nu aurul contează, ci frumusețea modelului, fără să mai vorbim de importanța simbolului reprezentat. Dar frumusețea lui… e unică.
– Nu-mi vine să cred, parcă ai înviat din morți! Ai fost inconștient două zile…
Spune-mi, ai apucat oare să vezi cum e ”dincolo”?
– Nu…
– Nu-i nimic, e o minune și asta, că ți-ai revenit!…
Multe femei, deși sumar îmbrăcate, prin gesturile prin care parcă-și acoperă goliciunea, din priviri, par a spune: ”Nu te uita la mine!”
Am făcut și alimentele după chipul și asemănarea noastră: din ce în ce mai arătoase, dar și mai nesănătoase…