Dincòlo de suava simfonie
Ce se aşterne pe pământ
Toamna nu e decât o tristă agonie
Ce-ascunde-al iernii îngheţat mormânt
De nu pricepi ce e metafora
şi îţi împodobeşti gâtul cu ea
rişti să te sugrume
realitatea
Nici frumuseţea şi nici înţelepciunea nu îţi vor agonisi iubire
Ci numai nevăzuta, de zi-cu-zi făptuire.
(Nevăzuta făptuire – nu neapărat să faci bine fără să se ştie, ci făptuirea fără făptuire, adică nici teorie fără faptă (şi aceasta e nevăzută), ci o prezenţă de spirit în sensul de a putea acţiona luminos oricând.)
13 septembrie la 12:27 · editat ·
Despre „viaţa dublă”
Viaţa nu înseamnă numai „datul”, faptul că trăim, suflul vieţii.
Înseamnă şi sufletul pe care-l punem în ceea ce facem şi în relaţia cu ceilalţi.
Este şi răspunsul pe care-l dăm, aplecarea, cu viaţa care ne-a fost dată, înspre interogarea acestui fapt de a fi.
Este chemarea, strigătul interior al singurului lepros din zece din Evanghelie (procent descurajant social, dar onorant, privit individual) care a făcut cale întoarsă de la drumul său către nicăieri, pentru a se îndrepta spre necunoscut, înspre Vindecătorul-Creator; spre „înapoi”, nu spre „unde ne împinge viaţa”, ci spre „de unde ne împinge”.
Ţinem strâns la piept mesaje
pe care nu le vom citi niciodată.
10 septembrie la 14:48 · editat ·
Cine are timp să-şi rezolve problemele înseamnă că nu are preocupări culturale.
În necaz dar şi în fericire simţea nevoia să se retragă în singurătate, pentru a cugeta mai bine asupra semnificaţiilor celor întâmplate: de ce nu a meritat sau de ce nu ar fi fost spre binele lui să reuşească ori, dimpotrivă, cât a rămas de îndatorat atunci când lucrurile s-au făcut după voia sa.
… Dacă totuşi nu vom mai avea voie să-i pomenim pe scriitorii interbelici, nu-i mare lucru: îi vom plagia 🙂
Vremea caruselului
– Tată, ţin minte, an de an m-ai dus în acel parc, până în ziua în care am început să mă-ntreb de ce se-nvârte caruselul ăla în gol…
Dacă nu citeşti, nu ai experienţă de viaţă. Prin citit renunţi la o mică parte din viaţa ta pentru a putea trăi mai multe vieţi.
haiku
tulpină de stuf
aplecată peste lac:
pescuit de gânduri
Înţelesul expresiei „Chiar crezi asta?” altfel, nu cu sensul dacă ceva există sau nu, ci cu acela că faptul în sine e o certitudine, însă, în plus, se pune problema dacă tu crezi (cu adevărat) sau nu.
Câtă vreme ai făcut un lucru cu mintea şi ai văzut că e posibil, este ca şi făcut.
Şi nici nu mai ai nevoie de curaj atunci când îl pui în practică.
Paradox: Când învăţătura şi studiul nu îţi lasă deloc timp pentru cultivarea spiritului…
Puterea unei societăţi totalitare este direct proporţională cu numărul de cetăţeni lipsiţi de personalitate şi de identitatea caracteristică propriei lor moşteniri culturale.
Sufletul are nevoie să fie înveselit, să se regăsească în râsul copilului aflat în sânul familiei sale.
Şi mai are nevoie de imboldul plângerii pentru ceea ce nu a devenit încă.
„V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit.” (N. Test., Luca 7, 31-34).”
2 septembrie la 15:06
Alexandru V. Dan 