Vânarea somnului e un mister
Degeaba-l hăituieşti cum ştii mai bine
El nu va apărea decât când uiţi
Că ţi-l doreşti ca pe-o minune.
*
încercare (în-cercare) = tentativă, din partea vieţii, de a te plasa, în cazul în care nu a reuşit să te doboare, pe orbita unui cerc vicios.
Când mă trezesc să mă apuc şi eu de-o treabă mi se spune: Dar acum plouă! dar s-annoptat!
Bine că nu plouă şi nu e noapte în mine! Atunci ar fi o problemă…
Când Adam a văzut-o pe Eva pentru prima oară…
a rămas mut de uimire. Nu pentru că ea părea a fi altfel decât el, ci pentru că femeia-i poezie, iar bărbatul e un poet pentru poeziile ce încă nu există…
opinie 1.
Dacă ai o problemă, degeaba-ţi dă sfaturi cineva.
Iar dacă nişte cuvinte te-au vindecat, înseamnă că nu ai avut cu adevărat o problemă.
opinie 2.
Dar miracolul tocmai ăsta este: atunci când se întâmplă ca sufletul să-ţi fie vindecat de cuvinte…
(Miracolul este empiric! nu teoretic).
Câteodată nu poţi avea ochi pentru ceva ce deja există decât dacă îi imaginezi mai întâi existenţa.
– Care este cel mai imporant lucru pentru viaţa mea? Să ştiu să-l păzesc cu orice preţ, ziua şi noaptea… – întrebă fratele începător.
Şi sfântul îi răspunse: “Care este cel mai important lucru, fără de care pierdut vei fi, nu poţi înţelege acum, chiar de ţi-aş spune. Însă atunci când diavolul va încerca să-l ia de la tine, vei şti bine. Şi nădăjduiesc să nu uiţi…”
Paradox: o fire atât de înceată încât vede cum totul în jur se mişcă accelerat înspre dispariţie…
Propun ca azi să fie ziua mondială a zilelor mondiale…
Lucrurile mici… Ironic adevăr, cum că lucrurile mici nu contează! În primul rând, ele spun totul despre noi. Şi tot ele ne pot schimba, la un moment dat, direcţia…
A octombriza, octombrizare: A ne duce cu vorba reciproc, româneşte, când cald, când rece, noi, pe de o parte şi vremea, pe de alta, înspre obştescul făgaş.
– De aceea, continuă el, avem pe lume atâtea culori şi umbre, deoarece, de pildă, nu poţi vedea cu adevărat soarele decât atunci când se întâmplă ca patru calendare să intre în conjuncţie: cel al lui Dumnezeu, cel al soarelui însuşi, cel al omenirii şi, bineînţeles, propriul tău tainic calendar. Aşadar, numai în aceste condiţii poţi vedea un lucru în toată lumina sa…
Dintr-un film, referitor la renunţarea la ideea donquijotească de a lupta pentru a „salva lumea”: personajul în cauză motivează: „- Oricum nu se schimbă nimic…” la care i se răspunde: „Ba da, te-ai schimbat tu!…”
Unii cerşetori nu vor decât un pişcot, un zâmbet, o atenţie…
Folosim obiecte fie pentru utilitatea lor materială (trimitere la teluric), fie pentru frumuseţe (acea inconştientă îmbunare a lumii fizice cu spiritualul), fie pentru valoarea de simbol (trimitere la transcendental). Sau mai degraba aceste din urma laturi sau nevoi ale umanului reclamă cele trei utilitati.
Alexandru V. Dan 