1511473_537989209695561_1855361081140788007_nGrupările de versuri sunt distincte între ele – ca şi când ar face parte din “psalmi” care s-ar fi salvat parţial sau ca şi cum am sublinia ceea ce ne interesează dintr-un text mai mare…

***

 

Slăvit e Domnul,

că mi-a arătat nevăzuţii duşmani

după ce le-am scăpat din gheare

şi prăpăstiile cele fără-de-sfârşit,

când am trecut de ele.

***

Cu ce mă poate ajuta cel ce nu înţelege?
Mai degrabă voi grăi către Tine, Doamne,

căci aceasta este rugăciunea,

ca omul să-şi vadă singurătatea
mai veche decât propria-i umbră.

***

Până şi viespile îşi clădesc stupi cu miere;
ce e mai rău de-atât
de la demoni vine.

***

Când clipa din urmă se apropie,
cei fărădelege îi grăbesc şi mai mult venirea,
înmulţindu-şi răutăţile;
dar Tu, Doamne, mai înainte de Sfârşit
dă-ne în inimi şi în gând bunul Început
pentru ca măcar să ne fi Născut!

***

Blestemat e cel ce cheamă sufletele morţilor
Dar şi mai blestemat, cel ce sugrumă glasul străbunilor în inima sa.

 

Blestemat e cel ce-şi judecă bătrânii
Dar şi mai blestemat, cel ce lasă judecata lor pe mâna străinilor.

***

Aici sunt, Azibabel,

încins cu dalba cămaşă a străbunilor
pe care o ultimă lacrimă de iubire
ţi-a îngăduit să o sfâşii

 

pe când tu te străduiai să născoceşti
moartea sufletului

 

Şi ştiu că, pe tine, cel ce crezi
că o singură faptă poate învinge anii,
darămite veşnicia
şi că un singur rău făcut
nu s-ar mai întoarce

întru jupuirea zilelor tale
şi

care te socoteşti vrednic să trâmbiţezi
clipa Sfârşitului,
pe tine, ştiu,
cel mai tare te necăjeşte faptul că inima mea

încă nu a uitat de luptă…

 

Dar află, Azibabel,
că nici eu nu sunt
ceea ce vezi!

***

Ţie,

căruia ai cerut să-L vezi pe Domnul la înfăţişare:

El este prea departe!

E înapoia ta

ţi-e pururea în spate

 

Cum ar putea vedea o faţă a unei coli

cealaltă faţă?

***

Cine-i atât de viteaz încât să se ridice

şi să-Mi vorbească

faţă către faţă?

Iată, viaţa omului precum o zi este,

lumina nu aşteaptă,

soarele e deja pe cer.

 

Cine Mă va întreba despre zi

o va petrece fericit

în sufletul său

Şi cine pe înserat va rătăci

cu-o lumânare aprinsă

către Mine

va afla secretul nopţii

cel fără-de-întoarcere.

***

pseudopsalmul neprevenirilor

 

Ce folos să afli

că va veni furtuna

dacă nu te-ai făcut mai înainte prieten

cu Cel ce lasă

urgiile să se-nteţească?

 

De ce ai vrea s-auzi:

„Fii gata! Cutremurul va-ncepe!”

de vreme ce al tău suflet

de tine însuţi schingiuit

neîncetat cheamă pedeapsa?

 

Sau la ce bun să ţi se spună:

„Mai ai o zi din viaţă” sau „o lună”

dacă nu te-ai atins cu anii

de apa vie şi de focul morţii?

***

Psalm X

 

Coala de hârtie
pe care îşi strigă Iov întrebările
ni se aşterne înainte ca o pustie sfâşiindu-se în două
minimă carte deschisă ce înghite
cu furia pământului
fărădelegea
şi nebun e cel ce caută să descoasă
acest giulgiu de hârtie!

însă viteazul anevoie poate fi convins
el nu iubeşte vorbăria
tot ceea ce-i lipseşte
sunt întrebările

ochii lui vor sclipi în zorii bătăliei
privirea i se va lumina atunci când
un zâmbet şi o mână întinsă
îi vor reînvia izbucnind certitudini,
sentimente neştiute

***

Este scris: „Şi peste toate acestea, intre noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo, să treacă la noi.”

Dar asemeni prăpăstiei morţilor
mai există una
între voi şi alţi fraţi de-ai voştri:
pentru ei păcatul încă nu s-a pomenit pe lume
şi nu există moarte
dintâi ori de-a doua
şi nici înviere

 

Aceştia sunt asemenea unor soldaţi care încă nu au aflat
că războiul s-a sfârşit

 

şi un altul, mai greu, a început

***

În anii vieţii mele

întrebam cu spaimă:
De ce mi se taie, Doamne

mâinile, picioarele?
Dar mâinile şi picioarele
de-al doilea

s-au dovedit a fi mai bune

şi cele de-al treilea

mai abitir
 

***

Înțelegerea alungă nefericirea

 

Adu-ți aminte, suflete al meu
că fericirea de care te bucuri acum
poate fi spre pierzare
iar suferința,

spre mântuire.

 

Căci poate oare dobândi omul răbdarea
fără de suferință?
Și cum ar putea fi primit în ceruri
un nerăbdător?

***

Pe-acela care se încarcerează singur
nimeni nu-l va putea lipsi de libertate

Pe-acela care singur se insultă
nimeni nu-l va putea jigni

 

Ferice de cel ce-şi aminteşte
că smerenia e pentrui sine
şi nu pentru ceilalţi.

***

Duşmanul                                             Căci acela 

    neîncetând                                    ce îndrăzneşte          

           cu ispitele                           să găzduiască            

                         are                   veşnicia

                     răbdarea            în casa

                           timpului   sufletului său

                        dar voi           va fi

                   fraţilor                     la rându-i

  să vă înarmaţi                               invitat

 cu răbdarea                                        în casa

veşniciei                                                   veşniciei

 

***

(text publicat în ziarul “Lumina literară şi artistică” de duminică, 27 dec. 2015:  http://ziarullumina.ro/poezie-alexandru-v-dan-108123.html)