9 iun.
Ploaia stinge ipocrizia culorilor şi ne aduce liniştea unui singur gând
*
Într-o tavernă dintr-un port, doi marinari:
– Şi zi, căpitane, sirenele, cele care te fac să-ţi pierzi minţile, care îţi otrăvesc sufletul şi trupul ţi-l usucă, există oare cu adevărat?
– Băiete, sirenele, cele care îţi otrăvesc sufletul şi minţile şi trupul ţi-l usucă, chiar există… numai că-i vorba mai degrabă de-o metaforă…
*
16 mai
Degeaba e frumos sau urât afară, ceea ce contează e vremea din interiorul tău…
*
4 iunie
Promisiunea cu referire nu la aceeași lume în alt interval de timp, ci la ea însăşi, ca portal al scăpării.
*
Din neamul meu, dinspre bunica: Ion Galgoţi, vicetribun în armata lui Avram Iancu:
(Ce straniu, să urmăreşti, într-o carte plină de lupte şi bătălii, dacă strămoşul tău le-a supravieţuit sau nu…) Sau ce straniu că am dat exact peste cartea cu pricina, pe o tarabă, în oraş…
Cine vrea să rămână amic numai cu cei care i se aseamănă va rămâne numai cu el însuşi
Beneficiem de o educație atât de exactă şi în câmpul muncii ne desfășurăm activitatea atât de instinctivo-artistic!
În vise ne povestim ce ni s-a mai întâmplat în realitate
Niciodată o situație nu e atât de rea pe cât pare, deoarece teoria este inflexibilă, negația pe care o aduce e completă, iar varianta de moment pare absolută. Dar un singur element nou poate schimba totul, deoarece inflexibilitatea are nevoie de confirmări identice, repetate la nesfârșit.
15 mai
– Frumuseţea: un dat fără de care eşti nefericit…
– Uite-te la păunii ăştia, toată viaţa în cuşcă pentru că sunt atât de frumoşi!
Frica… cunoaşte motive care răspund la primul „De ce?”, dar nu şi la următoarele…
Mai mult decât contradicţiile de opinii referitoare la anumite subiecte, în societate se manifestă fenomenul prin care numai o minoritate de indivizi este interesată de subiectele importante pentru om. Deci există un alt soi de „dispută”, şi anume cea axată pe preferinţa referitoare la subiecte.
De asemenea, dispare tot mai mult aplecarea individului spre a recepta cultura interpretând şi aplicând ideile (atât în plan personal, cât şi, la fel de important, în plan social) (în definitiv, nu se mai face legătura între periculozitatea unor idei şi realitatea pe care foarte uşor aceste idei o pot anima); de fapt, boala principală a omului este incapacitatea de a face legături: chiar şi atunci când el cunoaşte cum este bine să stea lucrurile în teorie, nu aplică teoria.
De ce oare pun ăştia muzică in magazine, ca să dansăm când cumpărăm?
Fiecare dimineaţă ne îmbie: “Hai, priveşte lucrurile superficial!”
*
Ceea ce-l temperează pe omul josnic e laşitatea.
SF-ul ca metaforă: mutantul ca individ care foloseşte dublul standard, atât între situaţii identice în principiu, cât şi între ceea ce crede el şi ceea ce face. O societate (o omenire) de mutanţi.
Când este un tablou reuşit? Nu neapărat atunci când imită perfect realitatea (şi nici când o ignoră modernist), ci când reuşeşte să dezvăluie zâmbetul, lumina interioară a personajului.
Realitatea se construieşte cu materialul suprarealităţii, dar noi nici măcar de realitate nu avem timp…
Dacă te obişnuieşti să dai mereu ordine, te faci singur mai bătrân decât eşti; iar dacă îţi place să fii ascultător, rămâi mai tânăr…
Explicaţia votului la Brexit, pe grupe de vârstă: “Cine nu este oleacă socialist la 20 de ani, liberal la 30 şi conservator după 40, ăla nu este om normal.” – Caragiale
*
Din lecturi:
„Când spun că o femeie e frumoasă, eu îi mut centrul fiinţei dintr-o ipostază reală într-una ideală, căci frumuseţea nu e un atribut real, un soi de etichetă pe care i-o pot lipi femeii după cum mă taie capul, ci frumuseţea decurge dintr-o corespondenţă ce leagă femeia de cânpul ideal al proporţiilor frumoase. Proporţiile sunt valabile în sine şi nu se schimbă, de aceea de ele depinde impresia de frumuseţe pe care femeia o lasă.”
„Adevărul, binele, frumosul, ca să pomenesc clasicele valori, nu stau la cheremul omului, căci au un sens transcendent asupra căruia nu avem influenţă. Omul le poate cel mult altera pentru o vreme …”
„Chiar dacă percepţia axiologică i se schimbă omului de-a lungul secolelor, valorile rămân neschimbate, asemenea unor modele scutite de corupţie.
Aşa cum legile naturii nu sunt creaţii umane, ci doar descoperiri, la fel valorile, departe de a fi plăsmuite, sunt cadrul de orientate ce-i dau omului sens. Ele ne ghidează pe noi, nu de-a-ndoaselea”. Sursa: Gheorghe Ceausu, Pe drumul gandirii axiologice, Ed. Paideia, Buc., 2014 (Articol Rom. Lit. de Sorin Lavric)
Alexandru V. Dan 